Dreptul la însorire al vecinilor vs distanta minima dintre cladiri

Emiterea unei autorizații de construire poate fi efectuată doar în strictă corelare cu protejarea mediului de viață al vecinilor, avand in centrul protectiei Dreptul la însorire al vecinilor, pentru care Ordinul Ministerului Sanatatii 119/2014 a impus o anumita distanta minima intre cladiri.

Dacă distanța dintre clădiri este mai mică decât jumătatea celei mai înalte dintre ele, studiul de însorire va reprezenta un act prealabil, obligatoriu pentru investitor în cadrul procedurii de autorizare.

Rolul studiului este de a confirma că durata zilnică minimă obligatorie de soare, la solstițiul de iarnă, nu va fi afectată în privința tuturor încăperilor de locuit ce vor fi afectate.

În lipsa studiului de specialitate, instanței i se poate solicita desființarea autorizației de construire pe motiv că viitoarea construcție va afecta sănătatea locatarilor vecini prin umbrirea locuințelor acestora.

Procedura de certificare a dreptului de a construi (prin certificatul de urbanism) se desfășoară si din perspectiva impactului asupra mediului de viață al locatarilor

În acest sens, Ordinul ministrului Sănătății nr. 536/1997 pentru aprobarea normelor de igienă şi recomandări privind mediul de viaţă al populaţiei a avut aplicabilitate directă în domeniul autorizării construcțiilor.

Art. 2 din Ordinul nr. 536/1997 prevedea că distanța minima dintre clădiri trebuia să fie mai mare sau cel puţin egală cu înălţimea clădirii celei mai înalte, pentru a nu se umbri reciproc.

Astfel, ordinul limita dimensiunea, și mai ales, înălțimea construcției solicitate, în raport cu construcțiile vecine, având în vedere dezideratul protejării sănătății publice.

Raportat la normele din urbanism, aparent, ordinul impunea o interdicție de construire dacă distanța dintre clădiri nu era cel puţin egală cu înălţimea clădirii celei mai înalte (n.a. – în mediul urban specific orașelor puternic dezvoltate, în majoritatea cazurilor, construcția cea mai înaltă este cea în curs de autorizare).

Limitarea urmărea să asigure însorirea tuturor încăperilor de locuit ale clădirilor destinate locuinţelor pe o durată de minimum 1/1½ ore zilnic, la solstițiul de iarnă. [Legătura dintre însorirea locuințelor existente și viitoarea amplasare a unei clădiri vecine nu are un istoric legislativ îndelungat. S-a considerat că limitarea este o consecință a obligației unităţilor de proiectare prevăzute în Legea nr. 3/1978 privind asigurarea sănătății populației. Potrivit legii, la elaborarea studiilor şi proiectelor pentru orice fel de construcţii era obligatorie adoptarea soluţiilor tehnice eficiente pentru aplicarea normelor de igienă și de sănătate, în vederea prevenirii îmbolnăvirilor].

Codul Civil din 1864

Distanța minimă dintre clădiri este un aspect ce a fost reglementat în dreptul comun încă din anul 1864, odată cu promulgarea Codului civil, însă fără o legătură cu sănătatea publică.

Este posibil ca această lege să nu fi impus o distanță din perspectiva sănătății vecinilor, ci raportat la intimitatea și, implicit, valoarea economică a proprietății vecinilor.

Potrivit art. 612 C.civ. din 1864, nimeni nu putea avea vedere sau ferestre spre vedere, nici balcoane sau altele asemenea asupra proprietăţii îngrădite sau neîngrădite a vecinului său, de nu va fi o distanță de 19 decimetri între zidul pe care se deschid aceste vederi şi proprietatea vecină.

Anii 70 si 80 din perioada comunista

Lipsa atenției acordate sănătății vecinilor se poate raporta la realitatea în care clădirile înalte cu destinația de locuințe tip condominiu au apărut timid la începutul sec. IX, extinzându-se serios în perioada anilor 1970 și 1980 în România, astfel că nu au existat împrejurările concrete, la nivel general, pentru afectarea sănătății publice prin umbrirea într-un procent ridicat a locuințelor vecine].

Legiuitorul, prin normele juridice actuale, a reglementat mai amănunțit distanța minimă dintre cladiri obligatorie dintre clădiri și dreptul locatarilor la însorire.

Codul civil actual (din 2011), impune retrageri obligatorii în cazul noilor construcții.

Potrivit art. 612, denumit sugestiv Distanţa minimă în construcţii, orice construcţii, lucrări sau plantaţii se pot face de către proprietarul fondului numai cu respectarea unei distanţe minime de 60 cm faţă de linia de hotar, dacă nu se prevede altfel prin lege sau prin regulamentul de urbanism, astfel încât să nu se aducă atingere drepturilor proprietarului vecin.

Unul din drepturile proprietarilor vecini est și cel la însorirea camerelor de locuit, supus unei iminente încălcări, mai ales în cazul clădirilor înalte a căror edificare e în curs de autorizare.

Retragerile obligatorii sunt considerate servituți administrative de distanță a construcțiilor care decurg din raporturile de vecinătate.

Dreptul la însorire al vecinilor reglementare actuala

Avem în prezent Ordinul Ministerului Sanatatii 119/2014 pentru aprobarea Normelor de igienă şi sănătate publică privind mediul de viaţă al populaţiei.

Actul a lămurit oarecum situația, impunând o procedură standard de urmat pentru autorizarea construcțiilor.

Potrivit art. 3 alin. (1), amplasarea clădirilor destinate locuinţelor trebuie să asigure însorirea pe o durată de minimum 1-1/2 ore la solstiţiul de iarnă, a încăperilor de locuit din clădire şi din locuinţele învecinate. (3) În cazul învecinării cu clădiri cu fațade fără ferestre, respectiv calcan, prevederile alin. (1) se aplică doar pentru pereții cu ferestre, cu respectarea dreptului la însorire a încăperilor de locuit ale celui mai vechi amplasament.

În cazul în care proiectul de amplasare a clădirilor evidenţiază că distanţa minima dintre clădiri le învecinate nu este mai mare cu jumătate din înălţimea clădirii celei mai înalte, se va întocmi studiu de însorire, care să confirme respectarea prevederii privind însorirea.

Potrivit art. 17 alin. (3), iluminatul natural în camerele principale şi bucătărie trebuie să permită desfăşurarea activităţilor zilnice fără a se recurge la lumina artificială.

Ordinul Ministerului Sanatatii 119/2014 a avut ca bază de emitere Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, lege care a impus principiul potrivit căruia protecţia sănătăţii publice constituie o obligaţie a autorităţilor administraţiei publice centrale şi locale, precum şi a tuturor persoanelor fizice şi juridice.

Dreptul la insorire al vecinilor afecteaza dreptul constructiilor

Conform art. 8 alin. (2) din Legea nr. 95/2006, proiectele de acte normative (ex: Hotărârea Consiliului Local/General de aprobare a P.U.G., P.U.Z., P.U.D. ș.a.) care conţin prevederi ce influenţează determinanţii stării de sănătate vor fi însoţite de studii de impact asupra sănătăţii, ca instrument de fundamentare a deciziei, efectuate conform metodologiei aprobate prin ordin al ministrului Sănătăţii.

În acest sens, prin art. 20 alin. (2) din Ordinul Ministerului Sanatatii 119/2014 a fost impusă evaluarea impactului asupra stării de sănătate a populaţiei, ce se realizează pentru orice activitate supusă reglementărilor de evaluare a impactului asupra mediului pe baza raportului de mediu, a planului de amplasament, a certificatului de urbanism şi a memoriului tehnic, precum şi pentru alte situaţii specifice gospodăriilor, neprevăzute la art. 15.

Art. 32 alin. (3) lit. b) din Normele de aplicare a Legii nr. 50/1991 amintește superficial de studiul de însorire, mai degrabă ca pe un act facultativ pentru emitentul certificatului de urbanism.

Conform normei, ce se completează cu Ordinul mai sus amintit, studiul de însorire are rolul de a completa documentaţiile care însoţesc cererea pentru eliberarea autorizaţiei de construire și trebuie impus prin Certificatul de urbanism acolo unde este cazul.

CODUL AMENAJĂRII TERITORIULUI, URBANISMULUI ȘI CONSTRUCȚIILOR

Codul, a carui adoptare a fost amanata succesiv, impune la art. 273 alin. 3) urmatoarele:

Documentația privind respectarea normelor de igienă și sănătate publică cuprinzând memoriu
tehnic verificat pentru cerința de calitate igienă și sănătate elaborată în cadrul clădirilor de locuit
colective, cuprinde: a) amplasamentul – asigurarea zonelor de protecție sanitară, asigurarea distanțelor minime între clădiri care să asigure însorirea și iluminarea naturală normată, distanțele minime față de platformele de colectare a deșeurilor și față de spațiile amenajate pentru gararea și parcarea autovehiculelor;

Noua reglementare e oarecum saraca in precizari, poate si pentru ca rolul sau nu e acela de abroga Ordinul Ministerului Sanatatii 119/2014 pentru aprobarea Normelor de igienă şi sănătate publică privind mediul de viaţă al populaţiei. Codul urbanismului se va completa cu normele juridice speciale, de acest gen.

Scopul studiului de însorire este de a confirma lipsa unui prejudiciu viitor pentru vecini, în ceea ce privește sănătatea acestora, prin nerespectarea distanței dintre clădiri.

Totuși, legiuitorul a instituit o prezumție absolută că lipsa însoririi (Ordinul actual) unei camere, de cel puțin 1 1½ ore pe zi, afectează negativ sănătatea locuitorului.

Astfel, motivul pentru care legiuitorul a impus efectuarea studiului de însorire în cadrul procedurii de aprobare a unui act normativ sau administrativ îl reprezintă impactul pe care construcția solicitată îl va produce mediului de viață al vecinilor.

Observăm că respectarea normelor juridice ce au rolul de a asigura sănătatea populației este mai degrabă o facultate pentru autoritățile publice locale, deși sunt norme de ordine publică, având deja o veche tradiție.

De lege ferenda, ar fi util ca legiuitorul să preia prevederile privind limita minimă a distanței dintre clădiri, impusă prin Legea nr. 95/2006 și Ordinul ministrului Sănătății 119/2014, în conținutul legii-cadru din domeniul construcțiilor – Legea nr. 50/1991, întrucât normele impun o aparentă interdicție de construire ce vizează în mod direct procedura autorizării construcțiilor.

Mai mult, ar trebui să li se interzică expres locatarilor vecini posibilitatea de a-și da acordul pentru edificarea construcției la o distanță inferioară limitei minime și umbrirea propriei locuințe, având în vedere că la propria sănătate nimeni nu poate renunța benevol, chiar și contra unei sume de bani.

Alte articole:

Rezumam dreptul la insorire al vecinilor vs distanta minima intre cladiri

Dreptul la însorire al vecinilor se referă la dreptul pe care îl au persoanele care locuiesc în vecinătatea unei construcții sau a unei proprietăți să beneficieze de lumina solară naturală în locuințele lor.

Este reglementat in mod direct prin Ordinul Ministerului Sanatatii 119/2014 pentru aprobarea Normelor de igienă și sănătate publică privind mediul de viață al populației, cu modificările și completările ulterioare.

Articolul 3(1) Amplasarea clădirilor destinate locuințelor trebuie să asigure însorirea acestora pe o durată de minimum 1 1/2 ore la solstițiul de iarnă, a încăperilor de locuit din clădire și din locuințele învecinate.(2) În cazul în care proiectul de amplasare a clădirilor evidențiază că distanța dintre clădirile învecinate este mai mică sau cel puțin egală cu înălțimea clădirii celei mai înalte, se va întocmi studiu de însorire, care să confirme respectarea prevederii de la alin. (1). (3) În cazul învecinării cu clădiri cu fațade fără ferestre, respectiv calcan, prevederile alin. (1) se aplică doar pentru pereții cu ferestre, cu respectarea dreptului la însorire a încăperilor de locuit ale celui mai vechi amplasament.

Acest drept este important pentru a asigura calitatea vieții și confortul rezidenților dintr-o anumită zonă.

În multe localitati, dreptul la însorire al vecinilor este protejat si prin regulamente locale de urbanism și construcții.

Aceste reguli pot stabili limite și restricții cu privire la înălțimea și amplasarea construcțiilor noi pentru a preveni umbrirea excesivă a proprietăților vecine și pentru a asigura că acestea continuă să primească suficientă lumină naturală.

Iată câteva aspecte importante legate de dreptul la însorire al vecinilor:

1. Zone de protecție solară: În anumite zone, regulamentele locale pot stabili zone de protecție solară, în care se impun limite stricte privind înălțimea clădirilor pentru a permite pătrunderea luminii solare în proprietățile vecine.
2. Evaluarea impactului: Înainte de a acorda aprobarea pentru construirea unei noi clădiri, autoritățile locale pot cere efectuarea unui studiu de impact asupra luminii solare, pentru a evalua modul în care noua construcție va afecta luminarea proprietăților vecine.
3. Drepturile de proprietate: Proprietarii au dreptul de a-și proteja dreptul la însorire, iar dacă consideră că construcția unei proprietăți vecine îi afectează negativ luminarea, pot lua măsuri legale pentru a remedia situația.

Este important să consulti regulamentele locale și să căutați asistență juridică, dacă este necesar, pentru a înțelege drepturile și responsabilitățile legate de dreptul la însorire al vecinilor în zona dvs.

De asemenea, este important să comunici și să colaborezi cu vecinii pentru a evita disputele și pentru a găsi soluții amicale în cazul în care există preocupări legate de dreptul la luminarea solară.

Avocat drd. Velicu Daniel – Cabinet Avocatura Daniel Velicu & Asociatii

0729108050

avocat@velicu.eu

• Prezentul articol face parte dintr-un blog juridic, fiind destinat informarii publice. Informatiile expuse aici, cat si in restul site-ului, sunt efectul exprimarii exclusive a dreptului la opinie profesionala. Orice terta persoana va putea folosi informatiile expuse aici prin asumarea propriei sale raspunderi.