1. Digitalizarea[1] operelor protejate prin dreptul de autor – primul pas spre pirateria digitala
Pirateria digitala exista si tinde sa devina un fenomen periculos pentru dezvoltarea unei generatii.
Pirateria digitala
Posibilitatea persoanelor fizice şi juridice de a accesa un conţinut digital este esenţială pentru progresul economic şi pentru însăşi evoluţia mediului digital. Însă, produsele digitale sunt foarte uşor de copiat, la o calitate identică sau foarte apropiată de produsul original, distribuirea fiind extrem de facilă în mediul digital, la un cost minim sau fără costuri. Categoriile de lucrări care sunt acoperite prin drepturile de autor şi care sunt foarte expuse pirateriei digitale includ filme, programe informatice, înregistrări muzicale şi coreografice, programe de televiziune etc.
Mijlocul cel mai important prin intermediul căruia se piratează opere digitalizate este Internetul.
Probleme majore asociate cu încălcarea drepturilor de proprietate intelectuală se manifestă în cazul site-urilor cu un conţinut generat de utilizator prin cantitatea masivă de conţinut protejat care este plasată şi transmisă digital[C1] . Impactul site-urilor cu conţinut generat de utilizator este considerabil prin creşterea constantă şi exponenţială a numărului de utilizatori şi a capacităţii acestora de a transforma şi distribui conţinut digital. Aceste site-uri prezintă probleme majore în conexiune cu respectarea drepturilor de proprietate intelectuală[C2] , problemele ridicate crescând pe măsură ce acest mediu se dezvoltă. Ele cuprind numeroase categorii de conţinut, produs şi transmis de diferiţi utilizatori. Dacă uneori se crede(sau s-a crezut) că acest tip de site-uri care încorporează conţinut generat de utilizatori, precum www.YouTube.com, www.Peteava.ro, toate site-urile de torrente, etc. sunt create pentru grupuri virtuale de amici sau cunoştinţe care să poată partaja fotografii ori melodii pe Internet, realitatea este diferită: adesea sunt folosite în moduri în care drepturile de proprietate intelectuală sunt încălcate frecvent şi substanţial (spre exemplu, prin uploading de melodii sau filme[C3] ).[2]
2. Aspecte privitoare la pirateria digitala, infractiune contra drepturilor de autor
Între[C4] gradul de dezvoltare a oricărui tip de societate şi activitatea creatoare a membrilor acesteia, relaţia este direct proporţională, fiind un truism să afirmi astăzi că ţările dezvoltate sunt acelea în care activitatea creatoare, activitatea spiritului este preţuită, încurajată şi ocrotită în mod eficient.[3]
Activităţile de reproducere, distribuire sau comercializare a operelor ştiinţifice, fără consimţământul autorului, sunt cunoscute sub denumirea pirateria digitala şi sunt acţiuni ilegale. Acestea afectează toate părţile implicate în creaţia şi în valorificarea acestor categorii de opere, cum sunt: autorii, distribuitorii, consumatorii şi, nu în ultimul rând, statul. Termenul piraterie este asociat cu violarea drepturilor de proprietate intelectuală, acesta fiind preluat din dreptul penal pentru a fi refolosit în aceeaşi materie, dar cu o conotaţie puţin diferită pentru a desemna, metaforic, fenomenul de reproducere ilicită şi masivă a unor creaţii intelectuale în scopuri comerciale.[4]
În prezent, piratarea poate fi asimilată cu o industrie, deoarece produce sume impresionante de bani, obţinute relativ uşor şi cu investiţii minime.
Legea 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe(denumită în continuare Lege), completată şi modificată, în articolele 139 ind. 6 – 143, incriminează o serie de fapte prin care se aduce atingere drepturilor de autor.
3. Argumentum. Incriminarea faptelor precum pirateria digitala
Protecţia drepturilor de proprietate intelectuală este de o importanţă deosebită, deoarece scopul acesteia este de a proteja produsul inteligenţei umane şi, în acelaşi timp, de a garanta în beneficiul consumatorilor folosirea acestui produs. În cadrul activităţilor de protejare a proprietăţii intelectuale, cu toate că dreptul penal are doar un rol subsidiar, practica a dovedit însă că există cazuri în care simpla reparare a prejudiciului produs ca urmare a încălcării drepturilor autorilor unor creaţii intelectuale sau titularilor de drepturi, precum şi confiscarea sau distrugerea produselor contrafăcute ori aplicarea unor sancţiuni contravenţionale nu sunt suficiente pentru realizarea protecţiei în acest domeniu.[5]
Infracţiunile contra drepturilor de autor sunt periculoase nu numai pentru titularii dreptului de autor al operelor dar şi pentru societate în ansamblul său, deoarece nicio societate nu se poate dezvolta fără înflorirea creaţiei umane. Infracţiunile împotriva proprietăţii intelectuale au o victimă directă în persoana titularului şi în subsidiar, în urma distribuirii mărfurilor piratate, întregul sistem al proprietăţii intelectuale.
De la apariţia primelor maşini de calcul complet programabile din prima parte a secolului al XX-lea, utilizatorii lor au ţinut să se folosească de aceste dispozitive electronice pentru a obţine foloase mai mult sau mai puţin meritate. Cu alte cuvinte, este adevărată constatarea lui Vladimir Hanga: „calculatorul, tehnica contemporană continuă să aibă, ca şi zeul Ianus din Antichitate, două aspecte, unul de creaţie şi altul de distrugere”.Odată[C5] cu răspândirea masivă a sistemelor de calcul şi de comunicaţii, este evident că problema folosirii abuzive a acestora a devenit tot mai actuală. Infracţiunile comise prin intermediul calculatorului au început relativ recent să fie luate în serios. Există numeroase categorii de infracţiuni săvârşite cu ajutorul calculatorului: furtul de bani sau de informaţii, virusarea unor sisteme informatice, alterarea sau ştergerea informaţiilor de pe discuri magnetice, frauda electronică, pirateria digitala – software etc. O parte dintre faptele prevăzute de legea penală, pentru a fi realizate, solicită o conexiune la Internet. Prin deplasarea activităţilor infracţionale pe terenul Internetului, infractorii au reuşit să devină în foarte scurt timp mai eficienţi ca oricând în desfăşurarea acţiunilor lor socialmente periculoase. Această schimbare nu s‑a produs întâmplător ci din raţiuni cât se poate de pragmatice, care ţin de faptul că această reţea dezvoltată la nivel planetar prezintă practic cel puţin trei avantaje de marcă pentru escroci[C6] : abolirea distanţelor, costuri minime şi o faţadă şi mai anonimă.[6]
Pirateria digitala (s.n.software) [7] reprezintă o problemă deosebit de importantă.
Anual, în lume, pagubele provocate industriei de specialitate se ridică la câteva miliarde de dolari pe an prin afectarea drepturilor de autor şi, pe cale de consecinţă, a profitului[C7] . O masivă piaţă neagră s-a creat în jurul pirateriei software, în special în locuri cum ar fi China, Rusia, Orientul Mijlociu şi Îndepărtat[C8] . Prejudiciul nu este doar material, ci afectează şi inovaţia, întrucât companiile producătoare de software, neprimind veniturile integrale, nu le pot investi în strategii de dezvoltare a unui soft mai performant.[8] Pirateria digitală se manifestă la scară largă şi se dezvoltă rapid. File-sharingul din reţelele peer-to-peer fără licenţă rămâne un fenomen răspândit, în vreme ce şi alte forme de distribuţie ilegale, precum cyberlockers, site-uri ilegale de streaming şi forumurile reprezintă o problemă alarmantă, în creştere. Tendinţele fenomenului de piraterie variază considerabil în funcţie de ţară, cercetări independente estimând că Spania şi Brazilia sunt cele mai afectate pieţe, 45%, respectiv 44% din utilizatorii activi de internet utilizând lunar servicii nelicenţiate (conform The Nielsen Company), în vreme ce top 5 pieţe din Uniunea Europeană prezintă o medie de 23%. Cu toate acestea, chiar şi în ţările cu un nivel relativ scăzut de utilizare a serviciilor fără licenţă volumul consumului ilegal de muzică depăşeşte cu mult volumul de muzică consumată legal. În Marea Britanie, de exemplu, 76% din muzica obţinută online în 2010 a fost fără licenţă (conform Harris Interactive). Cercetări efectuate de instituţii neutre arată în mod constant că majoritatea conţinutului distribuit în reţelele de file-sharing încalcă drepturile de autor. Un studiu al Adermon&Liang de la Universitatea Uppsala din Suedia a constatat că vânzările de muzică înregistrată pe suport fizic ar fi cu 72% mai mari, iar cele de muzică digitală cu 131% mai mari în absenţa pirateriei [C9] .
Protecţia drepturilor de proprietate intelectuală prin mijloace penale este esenţială pentru susţinerea inovaţiei şi a creativităţii, pentru realizarea calităţii produselor şi, pe cale de consecinţă, pentru dezvoltarea economiei.
În România, protecţia dreptului de autor, în domeniul dreptului penal, se realizează prin intermediul acţiunii penale, ce poate fi promovată ori de câte ori fapta prin care se aduce atingere dreptului de autor întruneşte elementele constitutive ale unei infracţiuni, conform art. 17 C.p., în sensul că fapta:
- prezintă gradul de pericol social prevăzut de lege;
- este săvârşită cu forma de vinovăţie stabilită de lege;
- este prevăzută de legea penală şi/sau dispoziţii cu caracter penal prevăzute în legi special.
Contrafacerea şi pirateria digitala sunt formele de criminalitate informatică economică cu cea mai rapidă creştere atât în România, cât şi în celelalte state şi reprezintă o ameninţare pentru economiile tuturor ţărilor, dăunând, totodată, relaţiilor comerciale prin alungarea investitorilor şi a noilor investiţii.[9]
În perioada 2006-2008, în domeniul drepturilor de proprietate intelectuală a avut loc o reformă legislativă, dar şi o adevărată ofensivă a autorităţilor de aplicare a legii, pentru a limita pirateria digitala şi pentru contrafacerea în acest domeniu, date fiind acuzele aduse României că acest tip de proprietate nu este protejat.[10]
4. Analiza infracţiunii de Realizare de mărfuri-pirat (pirateria digitala) – Legea 8/1996
Obiectul juridic special al acestei infracţiuni este constituit din relaţiile sociale care se nasc, se dezvoltă şi se desfăşoară în legătură cu apărarea dreptului titularilor dreptului de autor împotriva încălcării acestuia.
Existenţa acestei infracţiuni cere ca situaţie premisă preexistenţa unei opere protejate prin dreptul de autor.[12] Cu alte cuvinte, pentru a se comite această infracţiune, este necesar să existe o operă literară, artistică sau ştiinţifică sau oricare altă asemenea operă de creaţie intelectuală recunoscută şi garantată prin lege.
Sub aspectul elementului material din latura obiectivă, fapta se consumă printr-o acţiune expres prevăzută de legiuitor şi constă într-o acţiune de realizare a mărfurilor pirat în scopul distribuirii, fără a se urmări, direct sau indirect, un avantaj material. Mijloacele digitale de realizare ale elementului material pot consta în aparate de fotocopiat, Internet, calculatoare sau reţele de calculatoare etc., pe orice fel de suport. Două cerinţe esenţiale trebuie îndeplinite, şi anume[13]:
Acţiunea de realizare să se comită în scopul distribuirii;
Aşadar, o condiţie esenţială constă în necesitatea ca acele copii să fie realizate exclusiv în scopul distribuirii. Cu alte cuvinte, copiile trebuie realizate în scopul de a face, după caz, obiectul vânzării, schimbului, închirierii sau împrumutului, adică pentru transmiterea dreptului de proprietate asupra lor sau numai a folosinţei acestora.[14] Astfel, fiind o condiţie sine qua non, lipsa acestui scop exclude calificarea copiilor ca fiind mărfuri-piratşi, pe cale de consecinţă, incidenţa dispoziţiilor art. 139 ind.6.
În urma distribuirii să nu se urmărească, direct sau indirect, obţinerea unui avantaj material[C10] .
Fiindcă infracţiunea vizează o operaţiune în legătură cu marfa-pirat, ab initio, se impun unele observaţii referitoare la semnificaţia juridică a acestei expresii. Potrivit art. 139 ind. 6 al. (8), în sensul Legii nr. 8/1996, prin mărfuri-pirat se înţeleg “toate copiile, indiferent de suport, inclusiv copertele, realizate fără consimţământul titularului de drepturi sau al persoanei legal autorizate de acesta şi care sunt executate, direct ori indirect, total sau parţial, de pe un produs purtător de drepturi de autor sau de drepturi conexe ori de pe ambalajele sau copertele, realizate fără consimţământul titularului de drepturi sau al persoanei legal autorizate de acesta şi care sunt executate, direct ori indirect, total sau parţial, de pe un produs purtător de drepturi de autor sau de drepturi conexe ori de pe ambalajele sau copertele acestora”.[15][C11]
Observăm că, pentru a fi piratată, o operă trebuie copiată fără obţinerea consimţământului titularului de drepturi sau al persoanei autorizate de acesta. În privinţa persoanei autorizate este vorba de reprezentarea convenţională pe calea mandatului prevăzut de art. 2.009 şi urm. din Codul Civil sau chiar pe calea comisionului – art. 2.043 din acelaşi Cod. Per a contrario, nu cad sub incidenţa textelor Legii 8/1996 situaţiile de „reprezentare legală”, cum ar fi reprezentarea minorului în vârstă de până la 14 ani, a persoanei fizice puse sub interdicţie judecătorească şi a persoanei juridice de către reprezentanţii lor legali, respectiv de organele lor de conducere[C12] .
Urmarea imediată constă într-o stare de pericol pentru titularii dreptului de autor ale căror opere sunt distribuite după piratare[C13] .
Între acţiunea incriminată şi urmarea imediată trebuie să existe o legătură de cauzalitate care rezultă din materialitatea faptei (ex re).
Consumarea infracţiunii are loc în momentul realizării acţiunii care formează elementul material al laturii obiective al acestora.
Sub aspectul laturii subiective, infracţiunea se săvârşeşte cu intenţie directă, calificată prin scop, adică acţiunea de realizare de mărfuri-pirat (s.n. prin mijloace electronice) se săvârşeşte în scopul distribuirii. Scopul prevăzut în conţinutul normei de incriminare are un sens clar către care trebuie să se îndrepte acţiunea ilicită a făptuitorului, iar pentru consumarea infracţiunii nu este necesar să se realizeze fiind suficient să se dovedească că a fost urmărit de făptuitor.
Acest scop ar trebui să diferenţieze pirateria digitala de copierea privată văzută ca fenomen aparte de copiere de către indivizi a operelor în scopuri personale. Aici[C14] merită a fi amintită Recomandarea nr. R (88) 2 a Comitetului de Miniştri către statele membre cu privire la măsurile de combatere a pirateriei în domeniul dreptului de autor, care demonstrează că trebuie să se facă o distincţie atentă între cele două activităţi. În dreptul român, prezenta[C15] Recomandare a prins viaţă prin reglementarea distinctă a copiei private (cap. VI, art. 33-38) în Legea nr. 8/1996. Potrivit art. 34 al acestui act normativ, „al. 1) nu constituie o încălcare a dreptului de autor, în sensul prezentei legi, reproducerea unei opere, fără consimţământul autorului, pentru uz personal sau pentru cercul normal al unei familii, cu condiţia ca opera să fi fost adusă anterior la cunoştinţă publică, iar reproducerea să nu contravină utilizării normale a operei şi să nu îl prejudicieze pe autor sau pe titularul drepturilor de utilizare. Al. 2) Pentru suporturile pe care se pot realiza înregistrări sonore sau audiovizuale ori pe care se pot realiza reproduceri ale operelor exprimate grafic, precum şi pentru aparatele concepute pentru realizarea de copii, în situaţia prevăzută la alin. (1), se va plăti o remuneraţie compensatorie stabilită prin negociere, conform prevederilor prezentei legi”. Deşi soluţiile adoptate de legiuitorul român corespund recomandărilor OMPI şi ale Comitetului de Miniştri al Consiliului Europei, lipsa unor formulări clare pot crea dificultăţi în activitatea practică[C16] . Nedefinirea expresiilor de „uz personal” sau a „cercului normal al unei familii” poate îngreuna activitatea de realizare a justiţiei.[16]
[1] Conform DEX, 1997, prin acţiunea de a digitaliza trebuie să înţelegem transformarea semnalelor analogice în digitale prin generare, măsurare, prelucrare sau stocare.
[2] Prof. univ. dr. I. Vasiu, Lect. univ. dr. L. Vasiu, Problema protecţiei drepturilor de proprietate intelectuală în contextul site-urilor cu conţinut generat de utilizator, în Revista Română de Dreptul Proprietăţii Intelectuale, nr. 3/2010, p. 43.
[3] V. Roş, D. Bogdan, O. Spineanu-Matei, Op.cit., p. 7.
[4] Lector. univ. dr. C. Duvac, dr. C. R. Romiţan, Copia privată a operelor ştiinţifice din domeniul juridic. Implicaţii penale, în Revista Română de Dreptul Proprietăţii Intelectuale, nr. 1/2009.
[5] Dr. C. R. Romiţan, Protecţia penală a proprietăţii intelectuale, Editura C. H. Beck, 2006, p. 50.
[6] T. Bodoaşcă, A. Drăghici, Contribuţii la interpretarea conţinutului normativ al dispoziţiilor art. 139 ind. 6 din Legea 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, în Revista Română de Dreptul Proprietăţii Intelectuale, nr. 2/2009.
[7] Software este partea unui calculator conţinând o suită de programe care permit executarea operaţiilor pentru care este destinat.
[8] Dr. I. Văsiu, Infracţiuni comise prin calculator, în Revista de Drept Penal, nr. 2/1996.
[9] Dr. C. R. Romiţan, Protecţia penală a proprietăţii intelectuale, Editura C. H. Beck, 2006, p. 53.
[10] M. Pantea, M. Dincă, PRO sau CONTRA ACTA?, în Revista Română de Dreptul Proprietăţii Intelectuale, nr. 1/2012.
[12] Conf. univ. dr. B. Bulai, Note de curs la materia Infracţiuni prevăzute în legi special, master Ştiinţe penale,anul 2011-2012.
[13] Dr. C. R. Romiţan, Protecţia penală a proprietăţii intelectuale, Editura C. H. Beck, 2006, p. 133.
[14] Ibidem.
[15] Într-un sens asemănător sunt definite mărfurile-pirat şi de art. 3 al. (1) pct. 12 din Legea nr. 344/2005 privind unele măsuri pentru asigurarea respectării drepturilor de proprietate intelectuală în cadrul operaţiunilor de vămuire (M. Of., nr. 1093 din 5 decembrie 2005). Potrivit acestui text, sunt mărfuri-pirat toate copiile fabricate fără consimţământul titularului dreptului sau al persoanei legal autorizate de acesta în ţara de producere şi care sunt executate, direct ori indirect, după un produs purtător al dreptului de autor sau al drepturilor conexe ori al unui drept asupra modelelor şi desenelor industriale, dacă realizarea de astfel de copii ar constitui o încălcare a dreptului de proprietate intelectuală respectiv. Mai mult, potrivit art. 3 al. 2 din aceeaşi lege, sunt asimilate mărfurilor-pirat orice tipar sau matriţă destinată ori adaptată fabricării unor astfel de mărfuri care aduc atingere unui drept de proprietate intelectuală, cu condiţia ca folosirea acestor tipare sau matriţe să aducă atingere titularului dreptului.
[16] Lector. univ. dr. C. Duvac, dr. C. R. Romiţan, Copia privată a operelor ştiinţifice din domeniul juridic. Implicaţii penale, în Revista Română de Dreptul Proprietăţii Intelectuale, nr. 1/2009.