Ce este malpraxisul medical?
Malpraxisul medical (termen provenit din latină: malus = „rău” și greacă: praxis = „practică”) reprezintă − eroarea profesională săvârșită în exercitarea actului medical sau medico-farmaceutic generatoare de prejudicii asupra pacientului, ce naste despagubirile pe malpraxis. Eroarea implica răspunderea civilă a personalului medical și a furnizorului de produse și servicii medicale, sanitare și farmaceutice.
Care este actul normativ care reglementeaza malpraxisul medical in Romania?
In tara noastra, raspunderea profesionistilor care activeaza in domeniul medical sau farmaceutic pentru malpraxisul medical este reglementata de Legea nr. 95 din 14 aprilie 2006, republicata, privind reforma in domeniul sanatatii, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei nr. 652 din 28 august 2015 ( in continuare, o vom denumi, Legea Sanatatii ).
Legea Sanatatii ofera o definitie legala a malpraxisului medical, la art. 653, alin. (1), lit. b: “malpraxisul medical este eroarea profesională săvârșită în exercitarea actului medical sau medico-farmaceutic, generatoare de prejudicii asupra pacientului, implicând răspunderea civilă a personalului medical și a furnizorului de produse și servicii medicale, sanitare și farmaceutice.”
Acelasi articol din Lege, la alin. (1), lit. a defineste si notiunea de personal medical: “personalul medical este medicul, medicul stomatolog, farmacistul, asistentul medical și moașa care acordă servicii medicale;”
Cate tipuri de raspundere pentru malpraxisul medical exista in Romania?
Art. 310 din Legea Sanatatii statueaza foarte clar faptul ca “nerespecarea prevederilor sale atrage răspunderea materială, civilă, contravențională sau penală, după caz.”
Din analiza dispozitiilor legale, in ansamblu, rezulta faptul ca exista si o forma de raspundere disciplinara, in situatia in care fapta constituie abatere disciplinara a personalului medical, iar acest lucru este constatat de catre Consiliul Medicilor (aspect pe care il vom detalia mai jos).
Ce tip de prejudicii atrage raspunderea civila a personalului medical?
a). prejudiciile produse din eroare, care includ și neglijența, imprudența sau cunoștințe medicale insuficiente în exercitarea profesiunii, prin acte individuale în cadrul procedurilor de prevenție, diagnostic sau tratament – art. 653, alin. (2) Legea Sanatatii;
b). prejudiciile ce decurg din nerespectarea reglementărilor prezentului titlu privind confidențialitatea, consimțământul informat și obligativitatea acordării asistenței medicale – art. 653, alin. (3) Legea Sanatatii;
c). prejudiciile produse în exercitarea profesiei și atunci când își depășește limitele competenței, cu excepția cazurilor de urgență în care nu este disponibil personal medical ce are competența necesară – art. 653, alin. (4) Legea Sanatatii;
Totusi, este important de retinut si faptul ca, angajarea raspunderii civile a personalului medical pentru malpraxisul medical nu inlatura si angajarea raspunderii penale a personalului medical, evident, daca respectiva fapta imbraca forma unei infractiuni (art. 653, alin. (5) din Legea Sanatatii).
Cu alte cuvinte, spre exemplu, in situatia in care, se angajeaza raspunderea civila a unui medic pentru savarsirea unei fapte de malpraxis, chiar daca medicul va raspunde civila – va fi obligat la repararea prejudiciului cauzat pacientului prin fapta sa, daca respectiva fapta este incriminata de legea penala (reprezentand o infractiune), medicul va fi tras si la raspundere penala.
Ce se intampla atunci cand sunt mai multe persoane raspunzatoare pentru o fapta de malpraxis?
In aceasta situatie, fiecare dintre persoanele implicate si culpabile, va raspunde proportional cu gradul sau de vinovatie la producerea faptei (art. 654, alin. (1) din Legea Sanatatii).
Exista cauze de exonerare de raspundere a personalului medical?
Bineinteles ca exista astfel de cauze, acestea fiind reglementate de art. 654, alin. (2) din Legea Sanatatii. Articolul mentionat mentioneaza doua situatii in care nu este tinut raspunzator personalul medical, desi, in fapt, se creeza un prejudiciu, si anume:
a) când acestea se datorează condițiilor de lucru, dotării insuficiente cu echipament de diagnostic și tratament, infecțiilor nosocomiale, efectelor adverse, complicațiilor și riscurilor în general acceptate ale metodelor de investigație și tratament, viciilor ascunse ale materialelor sanitare, echipamentelor și dispozitivelor medicale, tehnologiilor și dispozitivelor asistive, substanțelor medicale și sanitare folosite;
b) când acționează cu bună-credință în situații de urgență, cu respectarea competenței acordate;
Dupa cum se poate observa, la lit. a) sunt enumerate cauze exterioare cunostintelor si experientei unui medic, iar la lit. b) legiuitorul a considerat ca buna-credinta, adica intentia de a salva viata unei persoane, cu respectarea competentei personalului medical, este necesara si de aceea trebuie protejat specialistul care actioneaza in acest sens.
Cu exceptia personalului medical, cine mai poate fi raspunzator pentru fapte de malpraxis?
Legea Sanatatii instituie regula conform careia si alte entitati, cu exceptia personalului medical, pot raspunde si trebuie sa raspunda pentru malpraxisul medical.
Capitolul II din Titlul XVI al Legii instituie si raspunderea furnizorilor de servicii medicale, materiale sanitare, aparatură, dispozitive medicale, tehnologii și dispozitive asistive și medicamente.
Art. 655, alin. (1) stabileste ca: Unitățile sanitare publice sau private, în calitate de furnizori de servicii medicale, răspund civil, potrivit dreptului comun, pentru prejudiciile produse în activitatea de prevenție, diagnostic sau tratament, în situația în care acestea sunt consecința:
a) infecțiilor nosocomiale, cu excepția cazului când se dovedește o cauză externă ce nu a putut fi controlată de către instituție;
b) defectelor cunoscute ale dispozitivelor și aparaturii medicale folosite în mod abuziv, fără a fi reparate;
c) folosirii materialelor sanitare, dispozitivelor medicale, tehnologiilor și dispozitivelor asistive, substanțelor medicamentoase și sanitare, după expirarea perioadei de garanție sau a termenului de valabilitate a acestora, după caz;
d) acceptării de echipamente și dispozitive medicale, tehnologii și dispozitive asistive, materiale sanitare, substanțe medicamentoase și sanitare de la furnizori, fără asigurarea prevăzută de lege, precum și subcontractarea de servicii medicale sau nemedicale de la furnizori fără asigurare de răspundere civilă în domeniul medical.
Raspunderea unitatilor medicale – clinici , spitale, unitati tip ambulatoriu
De asemenea, unitatile medicale prevazute mai sus răspund în condițiile legii civile pentru despagubirile pe malpraxis produse de personalul medical angajat, în solidar cu acesta.
Acest lucru inseamna ca, este posibil ca pentru malpraxisul medical savarsita de un medic, farmacist sau de un oricare alta persoana – cadru medical, sa poata fi actiuonat in judecata si chemat sa repare prejudiciul produs, atat profesionistul care a savarsit fapta cat si, si solidar cu acest, unitatea medicala in care acesta isi desfasoara activitatea. De asemena, daca un astfel de specialist este chemat sa raspunda de unul singur, acesta poate sa solicite introducerea in cauza a unitatii medicale in cadrul careia isi desfasoara activitatea.
Totodata, este important de stiut si faptul ca:
– “Unitățile sanitare publice sau private, furnizoare de servicii medicale, răspund civil și pentru prejudiciile cauzate, în mod direct sau indirect, pacienților, generate de nerespectarea reglementărilor interne ale unității sanitare.” – art. 656 din Legea Sanatatii;
– “Unitățile sanitare publice sau private, furnizoare de servicii medicale, și producătorii de echipamente și dispozitive medicale, tehnologii și dispozitive asistive, substanțe medicamentoase și materiale sanitare răspund potrivit legii civile pentru prejudiciile produse pacienților în activitatea de prevenție, diagnostic și tratament, generate în mod direct sau indirect de viciile ascunse ale echipamentelor și dispozitivelor medicale, tehnologiilor și dispozitivelor asistive, substanțelor medicamentoase și materiale sanitare, în perioada de garanție/valabilitate, conform legislației în vigoare” – art. 657 din Legea Sanatatii;
– “Dispozitiile art. 657 din Legea Sanatatii se aplica și furnizorilor de servicii medicale sau nemedicale, subcontractate de către unitățile sanitare publice sau private furnizoare de servicii medicale, în cazul prejudiciilor aduse pacienților în mod direct sau indirect, ca urmare a serviciilor prestate.” – art. 658 din Legea Sanatatii;
– “Furnizorii de utilități către unitățile sanitare publice sau private furnizoare de servicii medicale răspund civil pentru prejudiciile cauzate pacienților, generate de furnizarea necorespunzătoare a utilităților.” – art. 659 din Legea Sanatatii;
Care este procedura de stabilire a cazurilor de raspundere civila profesională pentru medici, farmaciști și alte persoane din domeniul asistenței medicale?
a). Organe competente:
Institutiile cu atributii in ceea ce priveste organizarea domeniului sanitar in Romania sunt:
- Ministerul Sanatatii, la nivel national;
- Inspectia Sanitara de Stat;
- Directiile de sanatate publica, la nivelul fiecarui judet si la nivelul Municipiului Bucuresti;
La nivelul direcțiilor de sănătate publică județene și a municipiului București se constituie Comisia de monitorizare și competență profesională pentru malpraxisul medical, denumită în continuare Comisia (art. 679 din Legea Sanatatii).
Aceasta Comisie are in componenta reprezentanți ai direcțiilor de sănătate publică județene și, respectiv, ai municipiului București, casei județene de asigurări de sănătate, colegiului județean al medicilor, colegiului județean al medicilor stomatologi, colegiului județean al farmaciștilor, ordinului județean al asistenților și moașelor din România, un expert medico-legal, sub conducerea unui director adjunct al direcției de sănătate publică județene, respectiv a municipiului București.
b). Unde pot reclama malpraxisul medical?
In cazul in care un pacient se considera victima de malpraxis poate sesiza urmatoarele entitati:
- Comisia de monitorizare si competenta profesionala pentru malpraxisul medical din cadrul Directiei de Sanatate Publica;
- Administratia unitatii sanitare, pentru o raspundere in baza Codului Muncii;
- Colegiul Medicilor, pentru o raspundere disciplinara;
- Parchetul, pentru o raspundere penala, in baza Codului Muncii;
- Instanta civila, pentru o raspundere civila, in baza Codului Civil;
In cazul sesizarii Parchetului sau a Instantei civile cu privire la eroarea profesionala, pacientul sau familia acestuia poate cere daune materiale sau morale.
In cazul in care pacientul alege sa sesize direct Instanta civila, analizarea cazului de malpraxis se va realiza exclusiv de catre instanta. In scopul solutionarii cauzei, instanta de judecata va administra probele pe care le va considera necesare si utile, inclusiv expertize de specialite, aceasta proba fiind una importanta in acest tip de litigii, intrucat presupune obtinerea unui punct de vedere avizat asupra unei chestiuni ce tine de domeniul medical, domeniu in care actorii din justitie nu au competente suficiente si necesare.
Cu toate acestea, de regula, pacientii urmeaza calea sesizarii comisiei de monitorizare si competenta profesionala pentru malpraxisul medical din cadrul Directiei de Sanatate Publica, entitate care va face cercetari si va emite o Decizie care se va comunica persoanei care a facut sesizarea, apoi se adreseaza instantei civile in vederea repararii prejudiciului care le-a fost cauzat ca urmare a faptei de malpraxis.
Este important de stiut faptul ca sesizarea comisiei de monitorizare si competenta profesionala pentru malpraxisul medical din cadrul Directiei de Sanatate Publica nu este o etapa premergatoare sau obligatorie sesizarii instantei civile.
c). Procedura de sesizare – art. 681 din Legea Sanatatii:
Comisia poate fi sesizata de:
a) persoana sau, după caz, reprezentantul legal al acesteia, care se consideră victima pentru malpraxisul medical, săvârșit în exercitarea unei activități de prevenție, diagnostic și tratament;
b) succesorii persoanei decedate ca urmare a unui act de malpraxis imputabil unei activități de prevenție, diagnostic și tratament;
d) Ce forma trebuie sa imbrace sesizarea?
Sesizarea Comisiei din cadrul Directiei de Sanatate Publica trebuie sa imbrace vorba scrisa, obligatoriu, si trebuie sa contina urmatoarele elemente:
- Numele si prenumele persoanei care face sesizarea;
- Calitatea persoanei care face sesizarea (conform art. 681 din Legea Sanatatii);
- Cand persoana care face sesizarea este reprezentantul legal al persoanei care se considera victima unui caz de malpraxis (de ex. un minor, o persoana fara discernamant, o persoana decedata ca urmare a faptei de malpraxis, etc) trebuie sa se precizeze si numele persoanei pentru care se face sesizarea;
- Numele si prenumele persoanei care este cosniderata a fi autor al faptei de malpraxis (ex: medicul, medicul stomatolog, farmacistul, asistentul medical sau moasa);
- Descrierea faptei care se considera a constitui malpraxisul medical si a imprejurarilor in care a avut loc aceasta;
- Data la care se considera ca a avut loc fapta – malpraxisul medical;
- Descrierea prejudicului care s-a produs persoanei vatamate – victima a malpraxisului medical;
IMPORTANT PRIVIND MALPRAXISUL MEDICAL!
Sesizarii trebuie sa i se ataseze si inscrisuri care sa sustina afirmatiile facute (ex: rapoarte medicale, expertize medicale, buletine de analize, etc). In cazul in care persoana care face sesizarea nu este si victima a faptei de malpraxis, aceasta persoana trebuie sa faca si dovada calitatii sale (se poate face cu actele de stare civila cand se actioneaza in numele unei rude appropriate – copil, parinte, sot, etc sau alte documente)
e). Ce se intampla dupa introducerea sesizarii?
– Comisia desemnează, prin tragere la sorți, din lista națională a experților, un grup de experți sau un expert care dispun de cel puțin același grad profesional și didactic cu persoana reclamată, în funcție de complexitatea cazului, însărcinat cu efectuarea unui raport asupra cazului;
– Experții au acces la toate documentele medicale aferente cazului, a căror cercetare o consideră necesară, și au dreptul de a audia și înregistra depozițiile tuturor persoanelor implicate;
– Experții întocmesc în termen de 30 de zile un raport asupra cazului pe care îl înaintează Comisiei. Comisia adoptă o decizie asupra cazului, în maximum 3 luni de la data sesizării;
– Fiecare parte interesată are dreptul să primească o copie a raportului experților și a documentelor medicale care au stat la baza acestuia;
– Comisia stabilește, prin decizie, dacă în cauză a fost sau nu, malpraxisul medical. Decizia se comunică tuturor persoanelor implicate, inclusiv asigurătorului, în termen de 5 zile calendaristice;
– În cazul în care asigurătorul sau oricare dintre părțile implicate nu este de acord cu decizia Comisiei, o poate contesta la instanța de judecată competentă, în termen de 15 zile de la data comunicării deciziei. Procedura stabilirii cazurilor de malpraxis nu împiedică liberul acces la justiție potrivit dreptului comun;
– Întreaga procedură de stabilire a cazurilor de malpraxis, până în momentul sesizării instanței, este confidențială. Încălcarea confidențialității de către persoana care a făcut sesizarea duce la pierderea dreptului de a beneficia de procedura de conciliere. Încălcarea confidențialității de către membrii Comisiei sau experții desemnați de aceasta atrage sancțiuni profesionale și administrative, conform regulamentelor aprobate;
f). Care este instanta competenta sa solutioneze litigii care au ca obiect malpraxisul medical? – art. 687 din Legea Sanatatii
Instanța competentă să soluționeze litigiile prevăzute în prezenta lege este judecătoria în a cărei circumscripție teritorială a avut loc actul de malpraxis reclamat.
De ex: daca persoana X reclama malpraxisul medical din timpul unei operatii la un spital din Bucuresti, Sector 3, instanta competenta sa solutioneze cererea de chemare in judecata este Judecatoria Sector 3 Bucuresti, chiar daca X are domiciliul in orasul Slobozia, jud. Ialomita sau X a aflat despre existenta malpraxisului medical facand investigatii la Spitalul Judetean Targu Mures.
Malpraxisul medical
g). Cand se poate introduce o actiune in instanta pentru repararea prejudiciului cauzat de malpraxisul medical?
Actele de malpraxis în cadrul activității medicale de prevenție, diagnostic și tratament se prescriu în termen de 3 ani de la producerea prejudiciului, cu excepția faptelor ce reprezintă infracțiuni.
h). Ce tipuri de prejudicii pot fi cauzate si trebuie reparate in urma unei fapte de malpraxis medical?
Art. 1.349 din Codul Civil statueaza, la nivel de principiu, faptul ca orice persoana care, prin propria fapta, cauzeaza altei persoane un prejudiciu, este obligata sa repare acest prejudiciu.
De asemenea, o alta regula importanta instituita de art. 1.385 Cod Civil este aceea conform careia: “Prejudiciul se repară integral, dacă prin lege nu se prevede altfel.” Din dispozitiile acesteui articol rezulta faptul ca, si in urma unei fapte de malpraxis, persoana raspunzatoare trebuie sa repare atat prejudiciul material, cat si prejudiciul moral care poate imbraca mai multe forme: prejudiciu de agrement, prejudiciu estetic, prejudiciu sexual, prejudiciu prin ricoseu (sau prejudiciu indirect) si chiar prejudiciul cauzat ca urmare a suferintei cauzate (denumita si pretium dolores).
PREJUDICIILE PE MALPRAXIS: prejudiciul material
Este intotdeauna evaluabil in bani si despagubirea datorata pentru un astfel de prejudiciu trebuie sa cuprinda:
– echivalentul câștigului din muncă de care cel păgubit a fost lipsit sau pe care este împiedicat să îl dobândească, prin efectul pierderii sau reducerii capacității sale de muncă (ex: veniturile din salarii pe care nu le-a obtinut si / sau nu poate sa le mai obtine; in cazul profesiilor liberale – contractele incheiate anterior vatamarii cauzate de malpraxis si care nu au mai putut fi onorate; orice alte venituri pe care nu le mai poate obtine din cauza invaliditatii in care s-a aflat pe durata recuperarii medicale si, in cazul in care stare de invaliditate are caracter permanent, si veniturile pe care nu le mai poate obtine din aceasta cauza);
– cheltuielile de ingrijire medicala (ex: interventii chirurgicale, consulturi medicale de specialitate, costuri ocazionate de recuperari – fizioterapie, kinetoterapie, sedinte de consiliere psihologica, contravaloarea protezelor medicale sau a altor dispozitive medicale, a medicamentelor, pansamentelor, a asistentei medicale de care a beneficiat la domiciliu, etc);
– chestuielile determinate de sporirea nevoilor de viata ale celui pagubit (ex: necesitatea angajarii unei persoane care sa se ocupe de menaj, gatit sau de toaletarea persoanei imobilizate sau invalide ca urmare a faptei de malpraxis, costurile ocazionate de achizitionarea unui scaun rulant, a unui anumit tip de saltea / pat, a unei perechi de incaltaminte speciala, etc);
– orice alte prejudicii materiale, lista nefiind exhaustiva (ex: costuri ocazionate cu transportul persoanei victima a unei fapte de malpraxis catre si de la unitatile medicale in care era ingrijita sau se recupera, costuri ocazionate de inmormantarea persoanei victima a malpraxisului – in cazul in care aceasta a decedat, etc);
Regula privind calcularea prejudiciului material
Art. 1.387, alin. (2) Cod Civil stabileste, in ceea ce priveste acest prejudiciu, urmatoarele: “Despăgubirea pentru pierderea sau nerealizarea câștigului din muncă se acordă, ținându-se seama și de sporirea nevoilor de viață ale celui prejudiciat, sub formă de prestații bănești periodice. La cererea victimei, instanța va putea acorda despăgubirea, pentru motive temeinice, sub forma unei sume globale.”
Ce inseamna prestatie baneasca periodica ce poate fi obtinuta pe malpraxisul medical?
Inseamna ca, daca X se face vinovat de o fapta de malpraxis medical contra lui Y si, in urma acestei fapte, Y ramane invalid, instanta civila, la cererea lui Y, poate sa il oblige pe X sa ii plateasca acestuia o renta lunara viagera ca urmare a prejudiciului material cauzat.
Ce se intampla daca X intenteaza procesul la data de 1 septembrie 2020, dar starea sa de sanatate este precara si nu poate realiza venituri?
Raspunsul ni-l ofera art. 1.387, alin. (3) Cod Civil: “În toate cazurile, instanța va putea acorda celui păgubit o despăgubire provizorie pentru acoperirea nevoilor urgente.”. Prin nevoi urgente se intelege, de ex, un tratament medical care nu poate fi amanat, asigurarea unei locuinte, asigurarea alimentelor necesare, etc;
Cum se stabilesc despagubirile pe malpraxis, datorate in cazul pierderii si a nerealizarii castigului din munca?
In mod evident, trebuie avuti in vedere si niste indici subiectivi, desi raportarea se va face obiectiv. Astfel, conform art. 1.388, alin. (1) Cod Civil: Despăgubirea pentru pierderea sau nerealizarea câștigului din muncă se va stabili pe baza venitului mediu lunar net din muncă al celui păgubit din ultimul an înainte de pierderea sau reducerea capacității sale de muncă ori, în lipsă, pe baza venitului lunar net pe care l-ar fi putut realiza, ținându-se seama de calificarea profesională pe care o avea sau ar fi avut-o la terminarea pregătirii pe care era în curs să o primească.
Exista si o exceptie de la aceasta regula, in situatia in care “cel păgubit face dovada posibilității obținerii unui venit din muncă mai mare în baza unui contract încheiat în ultimul an, iar acesta nu a fost pus în executare, se va ține seama (pentru a calcula despagubirile pe malpraxis) de aceste venituri.” – art. 1.388, alin. (2) Cod Civil.
Un alt aspect important de amintit este si acela ca: “Dacă cel păgubit nu avea o calificare profesională și nici nu era în curs să o primească, despăgubirea se va stabili pe baza salariului minim net pe economie.” – art. 1.388, alin. (3) Cod Civil.
Ce se intampla in situatia in care victima pe malpraxisul medical este un minor?
Si in acest caz, se pune problema existentei unui prejudiciu material care naste dreptul la despagubire, iar despagubirile pentru malpraxis pentru pierderea sau nerealizarea castigului din munca “va fi datorată de la data când, în mod normal, minorul și-ar fi terminat pregătirea profesională pe care o primea” – art. 1.389, alin. (1) Cod Civil.
Totusi, in situatia in care minorul realiza venituri la data la care a devenit victima unui caz de malpraxis: “despăgubirea se va stabili pe baza câștigului de care a fost lipsit, iar dacă nu avea un câștig, potrivit dispozițiilor art. 1.388, care se aplică în mod corespunzător. Această din urmă despăgubire va fi datorată de la data când minorul a împlinit vârsta prevăzută de lege pentru a putea fi parte într-un raport de muncă.”– art. 1.389, (2) Cod Civil.
Ce se intampla in situatia in care victima unui caz de malpraxis decedeaza?
In primul rand, reamintim faptul ca, rudele acesteia sau alte persoane, pot sa obtina o despagubirile pe malpraxis ca urmare a faptei de malpraxis care a cauzat decesul rudei lor.
Totusi, nu orice ruda sau orice persoana, poate obtine despagubirile pe malpraxis, ci doar persoanele indreptatite, potrivit legii, la intretinere din partea celui decedat. Insa, exista si cazul in care o persoana care nu era indreptatita, legal, sa primeasca intretinere din partea celui decedat, insa legea ii ofera dreptul la despagubirile pe malpraxis, daca victima, fără a fi obligată de lege, îi presta întreținere în mod curent.
Art. 1.390, alin. (3) Cod Civil statueaza faptul ca: La despagubirile pe malpraxis se va ține seama de nevoile celui păgubit, precum și de veniturile pe care, în mod normal, cel decedat le-ar fi avut pe timpul pentru care s-a acordat despăgubirea.
PREJUDICIILE PE MALPRAXIS DE TIP NEPATRIMONIAL
Este prejudiciul care nu poate fi evaluat in bani insa, instanta de judecata, la solicitarea persoanei victima a unei fapte demalpraxis, poate oferi o despagubire echitabila avand in vedere mai multe imprejuriari, precum si ansamblul circumstantelor.
Art. 1.391, alin. (1) Cod Civil statueaza: “ În caz de vătămare a integrității corporale sau a sănătății, poate fi acordată și o despăgubire pentru restrângerea posibilităților de viață familială și socială.”
In cazul in care victima unei fapte de malpraxis decedeaza, “Instanța judecătorească va putea, de asemenea, să acorde despagubirile pe malpraxis ascendenților, descendenților, fraților, surorilor și soțului, pentru durerea încercată prin moartea victimei, precum și oricărei alte persoane care, la rândul ei, ar putea dovedi existența unui asemenea prejudiciu.” – art. 1.391, alin. (2) Cod Civil. Acest prejudiciu poarta si denumirea de prejudiciu indirect sau prejudiciu prin ricose, pentru ca are efect si asupra altor persoane decat victima faptei de malpraxis.
In situatia in care persoana care a fost victima unui malpraxis porneste o actiune cu obiect – despagubirile pe malpraxis – si decedeaza pe durata procesului, mostenitorii acesteia pot continua actiunea si obtine despagubirea. Daca persoana decedeaza fara a porni o astfel de actiune, mostenitorii nu se pot indrepta instantei civile in vederea repararii prejudiciului nematerial, dar se pot indrepta instantei civile in vederea repararii prejudiciului material.
Ce forme imbraca prejudiciul moral produs de malpraxisul medical?
- prejudiciul de agrement cauzat prin restrangerea posibilitatilor victimei de a se bucura de viata, de a desfasura activitatile pe care le desfasura anterior si care ii faceau placere (ex. sport, drumetii, activitati culturale, educative, sociale, etc) si ii ofereau, in principal satisfactii psihice si spirituale;
- prejudiciul estetic cauzat prin faptul ca, urmare a faptei de malpraxis, victima a ramas cu anumite leziuni, cicatrici, etc. care ii afecteaza aspectul fizic si care pot avea repercursiuni si asupra starii sale psihice;
- prejudiciul sexual cauzat prin faptul ca victima faptei de malpraxis a dobandit o anumita incapacitate functionala sexuala care ii afecteaza atat relatiile de ordin fiziologic, cat si relatiile sociale in care este implicata;
- pretium doloris cauzat de suferintele psihice si fizice pe care victima faptei care constituie malpraxis le-a indurat atat ca urmare a sedintelor de refacere si terapie, dar si ca urmare a afectarii starii sale de sanatate psihica;
Recomandam si urmatorul articol:
– https://velicu.eu/avocat-specializat-in-drept-penal/
Zadarnicirea combaterii bolilor are jurisprudenta din cauza COVID
In calitate de avocati specializati, luptam contra abuzului de putere, regasit din plin in activitatea institutiilor medicale. Ne dorim ca Romania sa devina o tara sigura, unde sa te poti dezvolta social, profesional si spiritual. Ajutandu-te si pe tine, vom face un pas mic dar important, in drumul spre o tara mai curata, mai sigura.
Completeaza formularul daca esti victima unui malpraxis medical si daca doresti despagubirile pe malpraxis, cu ajutorul unui Avocat Malpraxis Medical
Avocat Gabriela Cristea – Cabinet Avocatura Daniel Velicu & Asociatii
- Prezentul articol face parte dintr-un blog juridic, fiind destinat informarii publice. Informatiile expuse aici, cat si in restul site-ului, sunt efectul exprimarii exclusive a dreptului la opinie profesionala, fiind importanta departajarea de orice forma de publicitate. Orice terta persoana va putea folosi informatiile expuse aici prin asumarea propriei sale raspunderi.