Tel 031.420.83.64 | Mob 0729.108.050
Testul poligraf a aparut ca o solutie miraculoasa ce ar trebui sa combata minciuna.
Politicoasa, strategica sau protectiva, minciuna este o parte inevitabila din viata sociala.
J.J.Rousseau scria odata despre minciuna: “a minti spre folosul tau e o inselaciune, a minti spre folosul altcuiva e o frauda, a minti pentru a dauna e calomnie. A minti fara folos, nici paguba pentru tine sau pentru altii nu este: nu e minciuna, e fictiune”.
Pentru adevăr trebuie câteodată să mori desi, minciunile te lasă în viaţă, ba uneori te ajută să trăieşti chiar foarte bine.
Dar pentru justitie, unanim se considera imperios necesar ca minciuna sa fie descoperita, prevenita si, eventual, chiar sanctionata de judecator in temeiul rolului activ .
Inca de la aparitia statului si dreptului sclavagist, cei chemati sa administreze justitia au fost preocupati sa gaseasca cele mai eficiente mijloace de proba, pentru stabilirea adevarului.
Este unanim admis ca adevarurile stiintifice sunt obtinute, de regula, prin folosirea unor metode complexe si tehnici care servesc la descoperirea, descrierea si explicarea proceselor si fenomenelor lumii materiale.
Referitor la personalitatea anchetatorului( in cazul nostru magistratul sau politistul), nu putem fi de acord cu descrierea exagerata data de un jurist, calitatilor sale: “pentru a multumi pe toata lumea, un anchetator ar trebui sa aiba intelepciunea lui Solomon, logica lui Aristotel, rabdarea lui Hristos, rigurozitatea stiintifica a lui Pasteur si inventivitatea lui Edison.”, caci, altfel magistratii, in momentul exercitiului functiilor , ar fi fiinte supranaturale, chiar dezumanizate.
Insa este imperios necesar faptul ca, asa cum este si firesc, cei ce ancheteaza, alaturi de o pregatire corespunzatoare ideologica si de solide cunostinte profesionale,ar trebui sa prezinte si cunostinte de ordin psihologic care sa le ofere nu numai un orizont mai larg in intelegerea oamenilor, ci totodata si un instrument pentru a muncii mai bine, mai temeinic si mai uman.
Dar comportamentul uman, atat cel conformist cat si cel deviant, in lumina “stiintei” folosite de anchetatorii romani, in prezent, nu poate fi inteles decat in termeni probabilistici. Avand, deci de judecat omul, noi trebuie sa-l privim ca fiind o faptura, care, obisnuit, actioneaza rational, de multe ori automat, si nu o data, insa, si irational, societatea in evolutia ei tinzand tot mai eficient cu ajutorul stiintei sa reduca din ce in ce mai mult eclipsele de irationalitate care se manifesta sub forma diferita la fiecare dintre noi – indivizi diferiti ca personalitate.
Este o necesitate inexorabila pentru acei care aplica legile ca sa caute cat mai mult posibil, prin mijloace stiintifice, sa cunoasca realitatea , adica sa cunoasca intentia persoanei chestionate la interogatoriu.
Testul poligraf poate fi folosit la marturisiri, marturii, interogatoriu. Nu credem ca in felul acesta, s-ar transa in mod definitiv, disputa existenta in doctrina nationala cu privire la o insuficienta exigenta in practica judecatoreasca , frecventele casari de solutii motivate pe revenirile martorilor la propriile depozitii si necesitatea de a eluda contradictiile. Nu credem ca s-ar incheia astfel un lung sir de neajunsuri ale justitiei pentru ca, oricum, performantele poligrafului sunt net superioare aprecierilor subiective ale apararii sau acuzarii, precum si ale magistratului care, desi se pretind obiective , raman volens, nolens, tot subiective. E impropriu denumit testul poligraf – “detector de minciuni”, insa brevitatis causa voi folosi si aceasta sintagma destul de populara, pentru a eficientiza transmiterea mesajului acestui articol.
a) inlatura marturia, fara a sanctiona martorul, daca martorul a fost de buna-credinta;
b) inlatura marturia si sanctioneaza martorul pentru marturie mincinoasa, daca acesta a fost de rea-credinta, cu anumite nuantari.
Organele din sistemul justitiei penale (ideea este valabila si justitiei civile) nu sunt dusmanii celui anchetat , ele cauta adevarul prin mijloace legale, umane. Iar despre adevar si justitie, ilustrul profesor de drept Mircea Djuvara spunea: “nu poate fi progres juridic, decat acolo unde solutiunile fac toate eforturile posibile spre a lasa deoparte abstractiunile si de a se apropia prin cunostinta cat mai amanuntita a faptelor concrete de ideal-adevarul- asa incat sanctiunile sa poata fi cat mai drepte”;”Fara dreptate, adica fara justitie si fara securitate juridica, dreptul nu poate sa aiba un inteles, este numai un mijloc de tortura al oamenilor, iar nu un mijloc de convietuire intre ei ”.
Astfel, infractiunea de marturie mincinoasa consta in fapta martorului, expertului sau interpretului care, intr-o cauza penala, civila, disciplinara sau in orice alta cauza in care se asculta martori, face afirmatii mincinoase ori nu spune tot ce stie privitor la imprejurarile esentiale asupra carora a fost intrebat si se sanctioneaza cu inchisoare de la 1 la 5 ani.
Actiunile sau inactiunile ce caracterizeaza latura obiectiva a acestor infractiuni lovesc in valoarea fundamentala a procesului penal, adevarul ncesar infaptuirii justitiei.
In mod practic, trimiterea in judecata pentru infractiunile de marturie mincinoasa este greu posibila, dar aceasta nu ca urmare a revenirii martorilor asupra propriilor marturii, ci mai ales a dificultatilor de probatiune, a perseverentei si solidarizarii cu minciuna. In alte sisteme de drept, situatia e asemanatoare; in sensul asta, sunt semnificative pentru aspectele criminologice si psihologice ale marturiei mincinoase aprecierile criminologilor americani Edwin H. Sutherland si Donald R. Cressey care mentioneaza: “judecatorii sunt convinsi ca numarul martorilor mincinosi este imens, dar rare sunt condamnarile pentru marturie mincinoasa”.
Obligatia de testare cu poligraful nu trebuie privita ca un mijloc de constatare a infractiunii de marturie mincinoasa ci ea trebuie a fi privita in sensul prevenirii savarsirii infractiunii si sa exprime interesul legiutorului ca martorul, expertul, interpretul sau persoanele anchetate intr-o cauza civila ori penala, sa nu faca afirmatii mincinoase ori sa nu spuna tot ce stiu privitor la imprejurarile esentiale asupra carora a fost intrebat.
In fata instantei, inainte de a fi ascultat, martorul depune unul din juraminetele prevazute de articolul 193 cod proc. Civila, dupa care, presedintele ii pune in vedere ca daca nu va spune adevarul, savarseste infractiunea de marturie mincinoasa. Sinceritatea martorului se apreciaza cu ajutorul unor aspecte de fapt variabile de la o speta la alta, precum masura in care martorul este interesat in proces, afectiunea sau dusmania dintre martor si una din parti.
Juramantul ar trebui sa lege pe martor de cauza in care acesta a depus marturia; ca in calitate de participant la stabilirea adevarului, martorul va fi tinut sa raspunda penal pentru relatarile sale de rea credinta care conduc la inculparea sau disculparea nedreapta a unor personae implicate intr-o cauza penala sau la obligarea in absolvirea de raspundere civila, administrative,conventionala sau disciplinara a unei personae implicate intr-o cauza de aceasta natura. La modul ideal, toate aceste functiuni ale juramantului ar trebui constientizate la fiecare martor intr-un efort de a-l sensibiliza psihologic si a-l determina sa renunte, pentru ipoteza in care a fost instigat sa depuna in mod nesincer, sa tainuiasca adevarul sau, dimpotriva, sa inventeze fapte ce nu s-au consumat in realitate ori, pur si simplu, sa refuze a depune marturie. Fara indoiala ca toate aceste formalitati nu sunt lipsite de substanta si ca dincolo de “ritualul religios”, exista convingerea prioritara la impactul psihologic pe care il are juramantul asupra constiintei martorului de a spune adevarul. Apare ideea ca relatia procesuala “martor-magistrat”care, mai inainte de a fi relatie juridica este o relatie psihologica de comunicare intercerebrala intre martor si magistrat dupa regulile procesuale teoretice ale anchetei judiciare. Conditia esentiala a intercomunicarii cerebrale dintre martor si magistrat este aceea ca martorul sa fie de buna credinta, sa-si invinga teama, interesul sau indiferenta, iar magistratul sa-l ajute pe martor sa castige acel graunte de curaj si responsibilitate necesar pentru triumful adevarului.
Primul aparat specializat de “detectare a minciunii” a fost realizat in 1925, in Statele Unite, de Larson.
Poligraful cunoscut si sub denumirea inexacta de “detector de minciuni” este un instrument care inregistreaza sub forma grafica patru indictori de baza si modificarile fiziologice tipice starilor de stres psihologic:
Intrucat dreptul vazut in intregul sau, este un produs firesc al vietii sociale, si, totodata, o necesitate ce-si are temeiul in firea sau structura psihica a omului, numeroase institutii ale sale au putut fi consolidate prin intrepatrunderea studiilor si cunostintelor intrate de-a lungul timpului in patrimoniul stiintelor juridice.
Cercetarile moderne privind detectarea nesinceritatii (omiterea unui adevar faptic important sau afirmarea unui neadevar) au relevat ca justitiabilii nesinceri, in stradania lor de a se apara, au stari emotionale puternice provocate de teama de a nu fi demascati. S-a constatat apoi ca declararea unor fapte neadevarate cere un efort nervos care accentueaza si mareste efectele vegetative descrise mai sus:apar fenomene vasodilatorii sau vaso-constrictorii, respiratia devine mai rapida si mai sacadata, se deregleaza fonatia si emisiunea de sunete(tremuratul vocii), salivatia se diminueaza(ni se usuca centrul gurii), muschii scheletici se contracta sau se relaxeaza subit etc. se constata diferite semne de criza, de dereglare care se manifesta concomitent, dar deosebit la diversele niveluri de activitate.
Trebuie subliniat ca fenomene fiziologice ca : marirea subita a tensiunii sanguine, cresterea consumului de oxigen, dilatarea bronhiolelor, inhibarea miscarilor peristalice gastrice etc. sunt controlate de sistemul nervos vegetativ si, in consecinta, nu sunt supuse vointei decat partial si in grad nesemnificativ, astfel incat inregistrarea lor electronica la poligraf semnifica comportament simulat in 95 la suta din cazuri. Ne aflam in fata unei legitime expansiuni a psihologiei in investigarea criminalitatii, facilitata de tehnologia informatico-cognitiva pe care o incorporeaza acest minunat aparat care este “Polygraphul”(Lie Detector).
H.J.Eysenck formuleaza un principiu de baza fara de care utilizarea bidetectorului nu are sens. Anume, el sustine ca regula principala in a considera drept minciuna o reactie care apare pe hartia inscriptoarelor este faptul ca o reactie fiziologica ce apare in urma unei intrebari relevante, trebuie sa fie diferita de orice alta reactie fiziologica provocata de intrebari nerelevante. In al doilea rand, se poate formula si un alt principiu si anume ca o unica reactie(raspuns) nu poate fi considerata ca dovada a nesinceritatii. Cu ajutorul poligrafului e usor sa determini minciuna si cu o mare acuratete, ceea ce nu realizeaza cu alte sisteme. Sub aspect fiziologic este un adevar incontestabil ca, in realitate, cu exceptia unor psihopati, a unor actori de mare clasa ori oameni de stiinta (fiziologi), manifestarile inregistrate ale activitatii sistemului nervos vegetativ nu pot fi controlate de vointa sau decat in foarte mica masura. Filogenetic, aceste schimbari vegetative reprezentau un mod de adaptare la o situatie exceptionala; ele pregateau, puneau in stare de alerta organismul spre lupta sau fuga(fight or flight). In conditiile vietii sociale de azi insa aceste reactii sunt depasite, lupta corp la corp este caracteristica doar pentru arenele sportive, luptele mari se dau la mesele de tratative, unde insa se cere calm si nu dereglari de ordin emotional.
In Romania functioneaza multe centre de biodetectie in structura inspectoratelor de politie unor judete si a Directiei Generale de Politie a Municipiului Bucuresti, aflate sub coordonarea Institutului de criminalistica a Inspectoratului General de Politie din cadrul Ministerului de Interne.
In realitatea nemijlocita a activitatilor consacrate detectarii comportamentului simulat, conversiunea bioinformatiilor obtinute de poligraf, are o arie mult mai larga decat identificarea autorilor unor infractiuni. Practic, conversiunea este operatiunea practica de transformare a bioinformatiilor, cu respectarea normelor procesuale, in mijloace de proba, depasind prin rezultatele sale problema identificarilor autorilor. Conncluzionand asupra sistemului functiilor conversiunii bioinformatiilor in probe, putem afirma ca testul poligraf, in ansamblul sau, pe langa rezolvarea problemelor de identificare, solutioneaza si problemele legate de obiectul probatiunii, precum si eliminarea pesoanelor nevinovate, verificate in cercurile de suspecti.
Voi prezenta mai pe larg beneficiile detectorului de minciuni care ar fi mult mai bine fructificate daca legiutorul ar prevedea obligatia testarii:
Se pretinde ca recunoasterile ce isi au originea in stresul emotional provocat la “polygraph” au, in marea majoritate a cazurilor, un caracter complet, pe baza lor- cu respectare normelor procesuale si a regulilor stiintifice de administrare a probelor – stabilindu-se starea de fapt reala;
– in unele cauze de penal, in care urmele infractiunii sunt greu de identificat, chiar prin expertize de mare finete, singurele metode apte (eficiente) au fost cele de testare psihologica;
– in cazurile in care infractiunea a fost savarsita in forma participatiunii penale, operatiunea de testare a evidentiat o simetrie a biodiagramelor personale ale subiectilor testati prin intrebarile identice, determinate de starea de participatiune penala, situatie ce a permis o corecta stabilire a situatiei de fapt si calificarea legala(autori, instigatori, complici) in raport cu gradul si forma de participare;
-poate fi utilizat in faza actelor premergatoare precum si in tot cursul urmaririi penale si in legatura cu orice problema ce nu poate fi rezolvata decat prin explicatiile subiectului testat.
-poligraful permite trierea rapida a suspectilor, realizand in acelasi timp o mare economisire de timp si munca, pune in evidenta ca ceea ce nu s-a realizat in cativa ani s-a realizat printr-o testare al carui subiect a fost bine inclus in cercul de banuiti, chiar printr-o supozitie;
-obliga si permite formarea si perfectionarea stilului de munca al organelor de urmarire penala pe coordonatele unei pregatiri stiintifice multilaterale, in care prgatirea de specialitate, tactic-operativa si arta de a organiza si conduce activitatile judiciare specifice inferantei operative raman componente fundamentale;
– clarificarea contradictiilor dintre probe prin verificarea probelor susceptibile de acest control, respectiv declaratii de invinuiti, parti vatamate si civile, martori, iar pe baza datelor oferite de conversiunea bioinformatiilor-obtinute prin acest procedeu – sa se verifice si celelalte probe.
De exemplu: cauza stresului emotional poate fi nu numai sentimentul culpabilitatii penale, ci si o alta cauza ce se situeaza in afara oricarui raport al subiectului cu cauza in care a fost testat, testul fiind sigur intr-o proportie de aproximativ 90%.. De aceea, in fiecare caz in parte, determinarea cauzelor concrete ale stresului emotional la intrebarile relevante este sarcina principala a conversiunii.
In cadrul procedurii ce insoteste testul poligraf este necesara o stransa conlucrare intre organul de urmarire penala si psihologul examinator pentru studierea datelor ce se detin in afacerea judiciara aflata pe rol, selectarea, analiza si interpretarea lor riguroasa in vederea intocmirii bateriei de intrebari ce vor fi adresate de psihologul examinator persoanei testate. In alcatuirea bateriei de intrebari vor fi prevazute intrebari de control, neutre si relevante, urmand ca efectele in plan psihofiziolofic ale acestor intrebari, concretizate in raspunsuri de “DA” sau “NU”, sa constituie materialul de interpretare si concluzii.
Biodiagrama reprezinta o structura relationala de tip cauzal intre bioinformatiile date de intrebarile relevante(incriminatorii) si cele date de intrebarile investigatorii(de detaliu) conexe, adica acelea care se dovedesc a fi in legatura cu intrebarea relevanta. In Penal, intrebarile incriminatorii se structureaza pe limbajul legii penale utilizate pentru determinarea elementului material caracteristic laturii obiective a fiecarui tip de infractiune, ca de exemplu: “ai ucis?”, “ai furat?”, “ai delapidat?”,”ai falsificat?”, “detii nelegal?”, “ai fost nesincer?”s.a.m.d. corespunzator actinilor umane de pericol social incrminate de Codul penal sau de legile penale speciale. Intrebarile investigatorii nu sunt concepute pentru depistarea complexului de vinovatie a subiectului testat ci a unor elemente de fapt care, pentru ipoteza nerecunoasterii savarsirii infractiunii, permit identificarea unor situatii de stres la nivelul psihicului testat ce deschid, cu regularitate,calea spre probe de netagaduit, contrbuind la marturisiri complete din partea acestuia ce, la randul lor, se articuleaza intr-un probatoriu concludent. Astfel, in cazul disparitiei unnei persoane cu suspiciunea de omor, intrebarile ivestigatorii vor urmari sa obtina bioinformatiile cu privire la locul unde se afla persoana disparuta in legatura cu care s-a formulat ipoteza omorului. Probele sunt indicate in unele situatii, in mod nemijlocit de biodiagrama, chiar in lipsa recunoasterii subiectului testat, insa in cele mai multe situatii, de explicatiile complete ale subiectului in cadrul discutiei post-test.
Ca si un exemplu de conversie selectionata din practica de biodetectie judiciara, merita amintit cazul disparitiei numitei C.M. din comuna Adunatii-Copaceni, sectorul Agricol Ilfov; sotul acesteia, C.D. suspectat de omorarea sotiei sale, i s-au pus urmatoarele intrebari investigatorii: “stii locul unde este?”, “ascunsa in casa?”, “taiata in bucati?”, “ascunsa in pamant?”,”aruncata in apa?”,bioinformatiile pozitive la intrebarea incriminatorie “dumneata ai ucis-o pe Milica?” si la cele doua intrebari investigatorii(1 si 5) mentionate au condus la concluzia ca C.D. si-a ucis sotia, dupa care a aruncat-o in apa. Audierea lui C.D. pe baza datelor desprinse din interpretarea biodiagramei sale, a determinat recunoasterea infractiunii comise cu explicatii minutioase asupra faptului ca, in cursul noptii in care a savarsit omorul, a transportat cadavrul victimei cu autoturismul proprietate personala pe teritoriul comunei Prisaca din judetul Olt, unde l-a aruncat intr-o fantana pe camp. Verificarile efectuate de Politia judetului Olt au stabilit existenta cadavrului neidentificat a unei persoane de sex feminin, descoperita cu un an n urma, in fantana indicata de C.D. Se observa cu claritate in biodiagrama modificarile functiilor testate la intrebarea investigatorie “aruncata in apa?”, in raport cu celelalte intrebari de tip investigaator “ascunsa in casa?”, “taiata in bucati?” care, in concordanta cu reactiile date (mentinerea functiilor in parametrii normali) se constituie in segmente neutre si faciliteaza comparatia, iar finalmente concluzia cu privire la locul unde a fost ascuns cadavrul victimei.
Pe de alta parte, Inalta Curte de Casatie si Justitie, prin Decizia 1894 / 2012 a stabilit ca testul poligraf nu trebuie supraestimat.
Această tehnică, pe de o parte, nu face parte din mijloacele de probă prevăzute în art. 64 C. proc. pen., el neputând prezenta o certitudine privind vinovăţia ori nevinovăţia inculpatului, iar pe de altă parte, de cele mai multe ori, este imperfect, dependent de o multitudine de factori cum ar fi emotivitatea uneori crescută, nervozitate, deficienţe psihice, etc.
Concluziile testului poligraf nu pot fi considerate ca furnizând probe, în sensul procesual al noţiunii, întrucât poligraful nu este, aşa cum s-a arătat, mijloc de probă.
Nimeni nu trebuie sa uite ca orice instrument valoreaza atat cat valoreaza priceperea si experienta celui care il manuieste.
Unul din cele mai important obiectiv al acestei metode este eliminarea efectelor negative ale principiului “in dubio pro reo”(dubiul profita inculpatului). Dilema creata de principiul mai sus enuntat este creata nu numai pentru magistrati, dar si pentru organele de politie ale Ministerului public, este rezolvata nu numai in cazurile simple, ci si in cazurile deosebit de complexe. Astfel, in operatiunile de verificare a cercurilor de suspecti si in infractiunile grave cum sunt omorurile, talhariile, violurile, furturile, prin spargere, inselaciuniile etc sunt inocentate si scoase din cercul suspectilor zeci de persoane asupra carora planeaza suspiciuni de implicare in infractiunile respective. Dar, in cercurile de suspecti se afla si adevaratii autori, care printr-o probatiune clasica, nu ar putea fi identificati, iar faptele nu ar putea fi dovedite. Pe de alta parte, in fata unei probatiuni inconsistente, friabile, ar functiona implacabil principiul “in dubio pro reo” .
Utilizarea metodei in justitia romana, bazata pe detectia actelor deliberat simulate, nu este apta sa previna erorile judiciare- indiferent de cauza lor – daca societatea , in mod sincer, doreste indeplinirea acestui deziderat. Statul de drept si coloana sa vertebrala- separatiunea puterilor in stat- sunt o garantie principala, dar numai principiala a dorintei unei justitii intemeiata pe valoarea cardinala a conceptului de adevar. Pentru a deveni operativa dorinta de adevar, mijloacele de stabilire a adevarului si metodele utilizate in aceasta opera trebuie sa fie cele mai bune. Daca nimeni nu are voie sa-si faca dreptate singur, atunci nici martorii nu pot sa sprijine o dreptate privata, care incearca sa se legitimeze prin apelul formal la justitie, chiiar daca partea interesata in aceasta ar fi puterea care, nu de putine ori in istorie, s-a slujit de justitie utilizand sloganul “intereselor superioare de stat”.
In acest moment testul poligraf are caracter facultativ in sensul ca testarea nu se face decat cu consimtamantul scris al persoanei care va fi examinata.
Asa cum am mai spus, serviciile biodetectiei judiciare(folosirea detectorului de minciuni) pot fi solicitate(in afara de cazurile unde ar trebui ca legiutorul sa prevada obligatia folosirii) si in materia civila pentru cazurile de stabilirea sau tagada paternitatii, acte juridice simulate; loialitatea functionarilor sau concurenta neloiala in spetele comerciale etc. In Statele Unite ale Americii si in Israel bidetectia este solicitata frecvent in afaceri private.
La nivelul teoriei probelor ramane de analizat, in comunitatea stiintifica a juristilor, a penalistilor indeosebi, daca s-a produs sau nu o revolutie in sistemul liberei aprecieri a probelor si in aprecierea marturiilor de rea credinta. Oricum nu credem ca flagelul marturiei mincinoase are, in testarea prezentata in acest articol , un antidot real si eficace.
Concluzia testului cu poligraful, in materia marturiei mincinoase, pe care o juxtapunem concluziei clasice si, totodata, curente, este ca biodetectia, bazata pe stresul emotional in cazul comportamentelor simulate NU DIFERENTIAZA CU EXACTITATE PROBA TESTIMONIALA VERIDICA DE PROBA FALSA SAU PROBA TESTIMONIALA MINCINOASA.
Poate te vor interesa si urmatoarele articole:
Ar fi neconstitutionala obligatia supunerii la o testare stiintifica.
Articolul 22 din Constitutia Romaniei ar interzice obligatiua supunerii la testul poligraf: Dreptul la viaţă, precum şi dreptul la integritate fizică şi psihică ale persoanei sunt garantate.
Biodetectia prin testul poligraf este posibila tocmai in virtutea realitatii caracterului nemodificabil al matricei morale a speciei umane pentru ca se adreseaza unui comandament moral si anume, comandamentul adevarului si siceritatii, coordnate ale personalitatii morale a omului.
Morala are o existenta obiectiva, nu poate fi eludata si, tocmai prin prisma acestui magnific adevar, metoda este morala si daca este morala, in mod evident ca este si legala.
Intruneste trasaturile pe care societatile civilizate le pretind profesionistilor chmati sa puna in opera actul de justitie, cu ochii dezlegati si cu constiinta impacata ca nu s-au abatut de la adevarul faptelor.
Totusi, contrar argumentelor stiintifice, ce suna foarte bine pe hartie, testul poligraf este o minciuna folosita de acuzator sa minta cu “probe”.
Ne intrebam retoric daca ar trebui supus si acuzatorul la testul poligraf atunci cand formuleaza acuzatiile?
Ar trebui sa creada in ce pretinde? Este normal sa creada acuzatiile formulate?
Daca aparatul testul poligraf ar inregistra tensiuni specifice unui martor mincinos si in cazul procurorului?
Avocat Velicu Daniel
Testul poligraf nu este obligatoriu, detine drept izvor – minciuna Testul poligraf este obligatoriu? Nu, testul poligraf nu este obligatoriu in prezent, desi a aparut ca o solutie miraculoasa ce ar trebui sa combata minciuna. Politicoasa, strategica sau protectiva, minciuna este o parte inevitabila din viata sociala. J.J.Rousseau scria odata despre minciuna: “a minti spre…
| Cookie | Duration | Description |
|---|---|---|
| cookielawinfo-checkbox-analytics | 11 months | This cookie is set by GDPR Cookie Consent plugin. The cookie is used to store the user consent for the cookies in the category "Analytics". |
| cookielawinfo-checkbox-functional | 11 months | The cookie is set by GDPR cookie consent to record the user consent for the cookies in the category "Functional". |
| cookielawinfo-checkbox-necessary | 11 months | This cookie is set by GDPR Cookie Consent plugin. The cookies is used to store the user consent for the cookies in the category "Necessary". |
| cookielawinfo-checkbox-others | 11 months | This cookie is set by GDPR Cookie Consent plugin. The cookie is used to store the user consent for the cookies in the category "Other. |
| cookielawinfo-checkbox-performance | 11 months | This cookie is set by GDPR Cookie Consent plugin. The cookie is used to store the user consent for the cookies in the category "Performance". |
| viewed_cookie_policy | 11 months | The cookie is set by the GDPR Cookie Consent plugin and is used to store whether or not user has consented to the use of cookies. It does not store any personal data. |
