Stiai ca si persoanele fizice (fideiusori) ce au garantat creditele pe firma, inselate de institutiile financiar bancare prin Clauzele abuzive din creditele firmelor, pot formula actiuni in justitie de anulare a contractelor de credit, din perspectiva acelor clauze abuzive fideiusor ?
De principiu, contractele de credit cu persoanele juridice nu pot fi supuse controlului judiciar in aceiasi parametrii precum situatia imprumutarii persoanelor fizice, insa, recent s-au schimbat unele aspecte.
Insa, noi credem ca acele persoane fizice ce au garantat persoanele juridice imprumutatoare, pot beneficia de protectie legala.
Recent, am identificat brese in legislatie si am creat un precedent unic in Romania, pe care vrem sa-l expunem si altor garanti persoane fizice la creditarea persoanelor juridice.
DREPTUL FIDEIUSORULUI DE A ATACA CLAUZELE ABUZIVE DIN CREDITELE FIRMELOR
In cauza cientilor, referitor la chestiunea calitatii lor procesual active (generata de institutia fidejusor), de a invoca nulitatea unor clauze abuzive dintr-un contract de credit incheiat intre un profesionist si un debitor – persoana juridica, am invocat Ordonanta pronuntata de Curtea de Justitie a Uniunii Europene in cauza C-74/15 din data de 19 noiembrie 2015.
Situatia de fapt din respectiva speta este asemenatoare cu cea din speta reclamantilor – clientii din procesul amintit mai jos.
In anul 2010, intre PATRIA BANK SA si Coman Alex Producator Agricol a fost incheiat Contractul de credit nr. 17335 / 27.12.2010.
In respectivul contract de credit, au avut calitatea de fideiusori Coman Daniela si Coman Simion.
In data de 17.11.2016, la BEJ Barar Radu a fost inregistrata cererea de executare silita formulata de Patria BANK SA, impotriva Coman Alex Producator Agricol, Coman Daniela si Coman Simion.
Am reusit sa convingem judecatorii sa desfiinteze clauzele auzive din creditelor firmelor, mai exact dintr-un contract de credit incheiat cu un profesionist.
Tribunalul ARAD – Dosarul nr 1062/246/2022
Recurenti reclamanti COMAN DANIELA si COMAN SIMION – prin avocat Velicu Daniel
Parata KRUK ROMANIA SRL
Parata PATRIA BANK SA
https://portal.just.ro/108/SitePages/Dosar.aspx?id_dosar=24600000000047701&id_inst=108
Solutia pe scurt: Admite apelul exercitat de către apelanţii Coman Daniela şi Coman Simion în contradictoriu cu intimaţii: SC Patria Bank SA şi SC Kruk România SA împotriva Sentinţei civile nr.516/22 09 2022 pronunţată de Judecătoria Ineu şi în consecinţă schimbă în tot sentinţa apelată în sensul admiterii în tot a acţiunii exercitate de apelanţii reclamanţi Coman Daniela şi Coman Simion în contradictoriu cu intimaţii-pârâţii SC Patria Bank SA şi SC Kruk România SA şi în consecinţă: – Constată ca fiind abuzive clauzele referitoare la comisionul de acordare, comisionul de administrare şi comisionul de risc din contractul cu nr.17335/27 12 2010, art.5.2, 5.3, 5.4, – Obligă intimatele la restituirea către apelanţi a sumelor de: 637,5 euro comision de acordare, 4500 euro comision de administrare şi 1350 euro comision de risc, în echivalent în lei la data plăţii, împreună cu dobânda legală penalizatoare şi indexarea cu rata inflaţiei de la data plăţii şi până la restituirea efectivă a sumelor. – Obligă intimatele în solidar la plata către apelante a sumei de 4000 lei cheltuieli de judecată. Definitivă. Pronunţată azi, 26 01 2023 prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.
Document: Hotarâre 28/2023 26.01.2023
CAUZA CURTII DE JUSTITIE A UNIUNII EUROPENE CU NR C-74/15
Astfel cum am mentionat, in repetate randuri, Directiva 93/13 referitoarele la clauzele abuzive din contractele incheiate cu consumatorii se aplica contractelor de credit incheiate intre consumatorii – persoane fizice si profesionistii din domeniul financiar-bancar, fie ca acestia sunt Banci sau Institutii financiare nebancare (bine-cunoscutele, IFN-uri).
Insusi textul Directivei defineste, in cadrul art. 2, lit b) si c) notiunile de “consumator” = orice persoană fizică ce, în cadrul contractelor reglementate de prezenta directivă, acționează în scopuri care se află în afara activității sale profesionale si “vanzator sau furnizor” = orice persoană fizică sau juridică care, în cadrul contractelor reglementate de prezenta directivă, acționează în scopuri legate de activitatea sa profesională, publică sau privată.
Interpretand, per a contrario, dispozitiile legale de mai sus, rezulta ca Directiva 93/13 protejeaza, exclusiv, debitorii-consumatori, iar nu si debitorii – profesionisti.
Insa, ce se intampla in situatia in care se incheie un contract de credit intre o institutie bancara si un profesionist, credit care se garanteaza de catre un fideiusor persoana fizica? Fideiusorul are sau nu dreptul de a critica contractul de credit sub aspectul inserarii de clauze abuzive?
Ordonanta CJUE pronuntata in cauza C-74/15 in data de 19 noiembrie 2015 a transat aceasta problema, statuand: Articolul 1 alineatul (1) și articolul 2 litera (b) din Directiva 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii trebuie interpretate în sensul că această directivă se poate aplica unui contract de garanție imobiliară sau de fideiusiune încheiat între o persoană fizică și o instituție de credit în vederea garantării obligațiilor pe care o societate comercială le‑a contractat față de instituția respectivă în temeiul unui contract de credit în cazul în care această persoană fizică a acționat în scopuri care nu intră în cadrul activității sale profesionale și nu are un raport de natură funcțională cu societatea menționată.
Litigiul dintre Dumitru si Ileana Tarcau si Banca Comerciala Intesa Sanpaolo Romania SA
Curtea de Justitie a Uniunii Europene a fost sesizata de catre Curtea de Apel Oradea, chestiunea asupra careia Curtea a fost chemata sa se pronunte ivindu-se in litigiul dintre Dumitru si Ileana Tarcau si Banca Comerciala Intesa Sanpaolo Romania SA.
Pe scurt, situatia de fapt din respectiva speta a fost urmatoare:
La 24 octombrie 2008 s‑a încheiat un contract de credit între Banca Comercială Intesa Sanpaolo România SA (denumită în continuare „Sanpaolo”), în calitate de împrumutător, și SC Crisco SRL (denumită în continuare „societatea Crisco”), o societate comercială care acționa în calitate de împrumutat.
Aceasta din urmă era reprezentată de domnul Cristian Tarcău, în calitate de asociat unic și de administrator.
La cererea fiului lor, domnul Cristian Tarcău, care dorea să obțină o suplimentare a liniei de credit care fusese acordată societății Crisco, domnul Dumitru Tarcău și doamna Ileana Tarcău au semnat, la 7 august 2009, un act adițional la contractul de credit încheiat între această societate și Sanpaolo.
Respectivul act adițional relua clauzele esențiale ale contractului de credit inițial și adăuga la garanțiile deja constituite cu ocazia încheierii acestui contract două noi garanții consimțite de domnul și de doamna Tarcău.
Noile garanții, destinate să garanteze rambursarea creditului acordat societății Crisco, au fost consimțite de domnul și de doamna Tarcău sub forma unui contract de garanție imobiliară, din data de 7 august 2009, prin care aceștia au constituit, în beneficiul Sanpaolo, o ipotecă asupra unui bun imobil care le aparținea, și a unui contract de fideiusiune, purtând de asemenea data de 7 august 2009, prin care aceștia au garantat plata tuturor sumelor datorate de societatea Crisco în executarea contractului de credit.
Potrivit susținerilor domnului și doamnei Tarcău, aceștia au acceptat să garanteze creditul acordat societății Crisco doar în considerarea faptului că fiul lor era asociat unic și administrator al acestei societăți.
Apreciind că au acționat în calitate de consumatori și că le erau aplicabile dispozițiile Legii nr. 193/2000, domnul și doamna Tarcău au sesizat Tribunalul Satu Mare pentru a obține anularea actului adițional din 7 august 2009, precum și a contractelor de garanție imobiliară și de fideiusiune sau, cu titlu subsidiar, anularea unora dintre clauzele acestor contracte, pe care le consideră ca fiind abuzive.
Prin hotărârea din 8 mai 2014, Tribunalul Satu Mare a respins această cerere pentru motivul că, potrivit articolului 1 alineatul (1) din Legea nr. 193/2000, aceasta se aplică doar contractelor având ca obiect vânzarea unui bun sau prestarea unui serviciu către un consumator, condiție care nu ar fi îndeplinită în litigiul principal, având în vedere că beneficiarul creditului este societatea Crisco.
Această instanță a considerat de asemenea că nici faptul că contractele de garanție imobiliară și de fideiusiune prezintă un caracter accesoriu în raport cu contractul de credit nu permite includerea lor în domeniul de aplicare al Legii nr. 193/2000, dat fiind că beneficiarul creditului este o societate comercială care nu are calitatea de consumator.
Sotii Tarcău au introdus apel împotriva acestei hotărâri la instanța de trimitere.
În aceste condiții, Curtea de Apel Oradea a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții următoarele întrebări preliminare:
„1) Articolul 2 litera (b) din Directiva 93/13, în privința definirii noțiunii de «consumator», trebuie interpretat în sensul că include sau, dimpotrivă, în sensul că exclude din această definiție persoanele fizice ce au semnat în calitate de garant‑fideiusor acte adiționale și contracte accesorii (contracte de fideiusiune, de garanție imobiliară) contractului de credit încheiat de o societate comercială în vederea desfășurării activității sale, în condițiile în care aceste persoane fizice nu au nicio legătură cu activitatea societății comerciale și au acționat în scopuri care se află în afara activității lor profesionale?
2) Articolul l alineatul (l) din Directiva 93/13 trebuie interpretat în sensul că intră sub incidența acestei directive numai contractele încheiate între comercianți și consumatori având ca obiect vânzarea de bunuri sau servicii sau intră sub incidența acesteia și contractele accesorii (contract de garanție, de fideiusiune) unui contract de credit al cărui beneficiar este o societate comercială, încheiate de persoane fizice ce nu au nicio legătură cu activitatea societății comerciale și care au acționat în scopuri care se află în afara activității lor profesionale?”
CJUE a impus controlul judiciar si pentru clauzele abuzive din creditele firmelor, cu garanti persoane fizice
Curtea de la Luxembourg, analizand speta dedusa analizei, a stabit, printre altele, faptul ca Directiva 93/13 definește contractele cărora li se aplică prin referire la calitatea contractanților, după cum aceștia acționează sau nu acționează în scopuri legate de activitatea lor profesională (a se vedea Hotărârea Asbeek Brusse și de Man Garabito, C‑488/11, EU:C:2013:341, punctul 30, precum și Hotărârea Šiba, C‑537/13, EU:C:2015:14, punctul 21).
Astfel, un asemenea contract se întemeiază pe un angajament personal al garantului sau al fideiusorului de a plăti datoria contractată de un terț.
Acest angajament determină pentru cel care îl consimte obligații împovărătoare care au ca efect grevarea propriului său patrimoniu cu un risc financiar adesea dificil de măsurat.
În legătură cu aspectul dacă o persoană fizică ce se angajează să garanteze obligațiile pe care o societate comercială le‑a contractat față de o instituție bancară în temeiul unui contract de credit poate fi considerată drept „consumator” în sensul articolului 2 litera (b) din Directiva 93/13, este necesar să se arate că, deși poate fi descris, în ceea ce privește obiectul său, ca fiind un contract accesoriu în raport cu contractul principal din care a izvorât datoria pe care o garantează, un astfel de contract de garanție sau de fideiusiune se prezintă, din punctul de vedere al părților contractante, ca un contract distinct, din moment ce este încheiat între alte persoane decât părțile la contractul principal.
Prin urmare, părțile la contractul de garanție sau de fideiusiune sunt cele în raport cu care trebuie apreciată calitatea în care au acționat.
Reamintim faptul ca notiunea de “consumator” din Directiva 93/13 are un caracter obiectiv si trebuie apreciata avand in vedere un criteriu functional care consta in a aprecia daca raportul contractual in cauza se inscrie in cadrul unor activitati straine de exercitarea unei profesii.
În cazul unei persoane fizice care a garantat executarea obligațiilor unei societăți comerciale, revine astfel instanței naționale obligația de a stabili dacă această persoană a acționat în cadrul activității sale profesionale sau în virtutea unor raporturi funcționale pe care le are cu respectiva societate, cum ar fi administrarea acesteia sau o participație la capitalul său social care nu este neglijabilă, sau dacă a acționat în scopuri personale.
In concluzie, Curtea de Justitie a Uniunii Europene a dezlegat chestiune ivita in urmatorul fel:
Articolul 1 alineatul (1) și articolul 2 litera (b) din Directiva 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii trebuie interpretate în sensul că această directivă se poate aplica unui contract de garanție imobiliară sau de fideiusiune încheiat între o persoană fizică și o instituție de credit în vederea garantării obligațiilor pe care o societate comercială le‑a contractat față de instituția respectivă în temeiul unui contract de credit în cazul în care această persoană fizică a acționat în scopuri care nu intră în cadrul activității sale profesionale și nu are un raport de natură funcțională cu societatea menționată.
Decizia de mai sus este deosebit de importanta intrucat, de multe ori, in realitatile sociale, se intampla ca societatile comerciale sa aiba nevoie de capital intrucat doresc sa isi extinda obiectul de activitate, sa incheie mai multe contracte de prestari servicii sau antrepriza, sa achite datorii mai vechi, etc.
De cele mai multe ori, fondurile de care au nevoie sunt obtinute ca urmare a incheierii unor contracte de credit.
Insa, in situatia in care, societatea deja avea contractate alte credite sau nu este suficient de solvabila, pentru a obtine suma de care are nevoie este necesar sa prezinte un fideiusor / garant – persoana fizica.
Ei bine, in situatia in care acest fideiusor este o persoana fizica si nu este angajat, asociat sau administrator al societatii in cauza, si actioneaza doar in considerarea unor raporturi de prietenie, ajutorare, incredere, etc acesta beneficiaza de protectia conferita de Directiva 93/13 si, implicit, in plan national, de dispozitiile Legii. nr. 193/2000.
Iata ca instantele nationale au luat in considerare dezlegarea oferita problemei puse in discutie si au oferit posibilitatea fideiusorului de a invoca, prin intermediul unui litigiu, clauzele abuzive din creditele firmelor.
In acest sens, mentionam Decizia nr. 139 din data de 02 Februarie 2016, pronuntata de Curtea de Apel Cluj, Sectia a II a.
Redam, pe scurt, esenta acestei decizii: In concluzie, consumatorul nu poate fi decat o persoana fizica, care isi procura pentru uzul sau propriu sau familial bunuri si servicii, in contrast cu persoana juridica care are un scop profesional si care intotdeauna va fi exclusa de la incidenta Legii nr. 193/2000 privind clauzele abuzive sau cu persoana fizică care acționează .
Or, reclamanta Petrușe I____ are legături strânse cu societatea, legături care au o natură profesională ce o exclude din sfera noțiunii de consumator care acționează în scopuri care se află în afara activității sale profesionale.
Situația apelantului Petrușe A_____ este însă diametral opusă, întrucât acesta era străin de societate, neavând raporturi funcționale cu aceasta, considerente pentru care statuările primei instanțe sunt greșite în privința lui, trebuind să i se recunoască calitatea de consumator, deoarece nu există la dosarul cauzei nici un element pe baza căruia să se poată conchide în sensul în care ar fi acționat în scopuri care intră în cadrul activității sale profesionale.
In loc de concluzie privind clauzele abuzive din creditele firmelor
In lumina Hotararilor mai sus redate, orice persoana fizica ce a garantat, in calitate de fideiusor, un credit obtinut de catre un profesionist are deschisa posibilitatea de a ataca in justitie repectivul contract de credit, mai exact clauzele abuzive din creditele firmelor.
Fideiusorului persoana fizica, in virtutea calitatii sale de consumator, ii este garantata protectia oferita de dispozitiile Legii nr. 193/2000, insa este necesar ca acesta sa nu ramana in pasivitate si sa ceara, prin intermediul justitiei, sa ii fie protejate drepturile si interesele.
Solutia este cu atat mai relevanta in momentul in care exista o executare silita demarata impotriva debitorului principal, intrucat, in cazul insolvabilitatii sau radierii sale, executarea silita se va efectua impotriva fideiusorului.
ATENTIE! Executarea silita a unui credit bancar poate fi contestata oricand, contestatia e imprescriptibila !
Conform art. 13 Alin. (8) LEGEA nr. 193/2000 (**republicată**) privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesioniști și consumatori, prin derogare de la art. 713 alin. (2) din Codul de procedură civilă, instanța de executare are posibilitatea de a examina în cadrul contestației la executare, la cererea consumatorului sau din oficiu, dacă clauzele dintr-un contract încheiat între un profesionist și un consumator ce constituie titlu executoriu au caracter abuziv, o astfel de contestație la executare fiind imprescriptibilă.
In calitate de avocati specializati, luptam contra abuzului de putere, regasit din plin in activitatea bancilor, a IFN-urilor si a satelitilor – recuperatorii de creante. Ne dorim ca Romania sa devina o tara sigura, unde sa te poti dezvolta social, profesional si spiritual. Ajutandu-te si pe tine, vom face un pas mic dar important, in drumul spre o tara mai curata, mai sigura.
Avocat drd. Velicu Daniel – Cabinet de Avocatura Velicu & Asociatii
- Prezentul articol – clauzele abuzive din creditele firmelor – face parte dintr-un blog juridic, fiind destinat informarii publice. Informatiile expuse aici, cat si in restul site-ului, sunt efectul exprimarii opiniei profesionale personale in legatura cu notiuni si institutii juridice, ce prezinta un real interes public. Orice terta persoana va putea folosi informatiile expuse aici prin asumarea propriei sale raspunderi.